Începând cu 29 septembrie 2024, părintele Cristian Ioanette, preot „donum fidei” la București, aparținând eparhiei de Cluj-Gherla, a fost numit prin decret episcopal Administrator al parohiei „Maica Domnului” (Acvila), cu toate drepturile și responsabilitățile prevăzute de Dreptul Bisericilor orientale și de legislația eparhială. [...]
Începând cu 29 septembrie 2024, părintele Cristian Ioanette, preot „donum fidei” la București, aparținând eparhiei de Cluj-Gherla, a fost numit prin decret episcopal Administrator al parohiei „Maica Domnului” (Acvila), cu toate drepturile și responsabilitățile prevăzute de Dreptul Bisericilor orientale și de legislația eparhială. [...]
Istoria ne arată ce preț scump – preț de sânge – a plătit Sfântul Petru pentru credința sa în Cel pe care, într-o zi, l-a întâlnit, de care a fost fascinat și apoi ales într-o misiune fundamentală pentru viața Bisericii. [...]
Preasfințitul Mihai Frățilă, Episcop al Episcopiei Greco-Catolice de București a acordat un interviu pe subiectul: „rolul episcopului în societatea de azi”. Interviul a fost difuzat [...]
Cu ocazia lansării volumului de carte „Curajul de-a improviza”, autorul, Preasfințitul Mihai Frățilă, primul Episcop al Episcopiei Greco-Catolice „Sf. Vasile cel Mare” de București [...]
PS Mihai: Ce sens are Învierea dacă lipsește bucuria împăcării cu Domnul și cu semenii? Dacă nu simți recunoștința iertării sau nevoia de a o rupe cu răul și păcatul? [...]
Cu dorul rugăciunii-împreună în micuța catedrală de pe strada Polonă, ne-am unit în rugăciune în aceste zile ale Săptămânii Mari, zile de încercare pentru toți.
[...]
Humblement. 28 de călăuze, drumeți și cercetașe. Patru țări: România, Spania, Franța și Lituania. Șase orașe. Toți ne-am unit vocile, fiecare din casa sa. [...]
Sărăcia omului, captarea atenției semenilor, frica de a rămâne singuri, aruncarea vinei pe celălalt, nu au fost și nici nu pot fi în aceste zile ultiumul cuvânt. [...]
Am revenit pe ale noastre meleaguri. Cercetășia m-a purtat de astă-dată pe teritoriul Franței, la Vézelay. Federația Scouts d’Europe ne-a înaintat o spectaculoasă invitație de a participa la pelerinajul de la Bazilica Maria Magdalena din Vézelay, între zilele 28-31 octombrie 2016. A fost a 50-a ediție a acestui eveniment care are la origini dorința de reunire a țărilor europene, manifestată imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Onorați, subsemnatul și cu Vasile Nicoară Miron am acceptat invitația care avea să întețească focul interior, al prieteniei, al iubirii și al credinței divine.
Și încă mă mai gândesc că am fost într-un pelerinaj adevărat. Am simțit durere și m-am gândit la Isus. Ce simțeam eu era însă mângâiere pe lângă ce a simțit El. M-a întărit totuși. Rucsacul mi-a fost Crucea. Și așa e și în viață, trebuie să fii tare. Cu adevărat să fii tare. Să gestionezi rucsacul, să cari doar ce este nevoie, nu tot ce îți este servit în sec pe o tavă ruginită. Trebuie să te bucuri că îți duci povara. Să zâmbești când ești înconjurat de buburuze pe o pajiște. Să te bucuri și când ai greșit drumul, doar e o oportunitate să vezi lucruri noi. Pe ambele le-am experimentat în acest pelerinaj. Și m-am bucurat.
Erau momente când, prin pădure, mi se încețoșau ochii și simțeam că acolo cad. Acolo devin pământ. Redevin, de fapt. Simțeam că mă pierd și că existența mea nu va fi existat niciodată. Dar m-am rugat, am crezut și am mers mai departe. M-am bucurat cu alte cuvinte. Oricum asta ne e soarta, să redevenim o inexistență pentru ceilalți. Dar un om fericit, împlinit, devine, în inexistență, mai important, mai regretat, mai viu. Trăiește pentru ca în inexistența ta să simți, de fapt, vibrația infinitului spiritual și să te bucuri de alte și alte călătorii.
La sosire nu s-a înghesuit nimeni. Nu a fost despre cine ajunge primul. A fost un pelerinaj autentic. La fel ca viața noastră. Doar că uităm de multe ori că viața noastră e un pelerinaj, o simplă trecere pe lumea asta. Uitând asta, uităm și scopurile reale, neglijăm sufletul. Renunțând astfel la ele pierdem și autenticul. Și viața noastră devine o inutilitate stearpă. Iar eu nu vreau asta! Și o să lupt să nu fie așa. O să mă lupt prin ceva pentru nimic, prin totul pentru nimic sau prin nimic pentru totul. Îmi trăiesc viața autentic, mă bucur de Crucea mea, râd printre dureri și încerc să topesc ispita și păcatul. Totuși reușesc să mă bucur. Îmi aștept nerăbdător inexistența mea, cred că va fi mai bine. Dar contează ce va fi sau ce a fost, important e să trăiești acum. Și pentru a face asta eu îmi car rucsacul și zâmbesc!
Pentru a primi prin e-mail informații în legătură cu evenimentele sau acțiunile ce au loc în cadrul comunității greco-catolicilor din București, dar și din țară, vă rugăm să ne lăsați adresa dumneavoastră de e-mail în câmpul de mai jos. Vă mulțumim!
