Prin dispoziția Preasfințitului episcop Mihai, de câțiva ani încoace, la catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, la sfârșitul Sfintei Liturghii de Florii, se face rugăciunea Calea Crucii. Intenția este dedicată familiei creștine din lumea de azi. Anul acesta - sub emblema vindecării sufletești -, a fost folosit un text tradus și adaptat, pe care îl publicăm în cele ce urmează: CALEA CRUCII - CALE DE VINDECARE Staţiunea I: Isus este condamnat la moarte Încredinţează-Mi fiecare prilej în care tu l-ai condamnat pe celălalt, ori în care tu ai fost condamnat pe nedrept şi rămâi aici, aproape, lângă Mine, în linişte fără să te plângi. Îţi [...]
Dintotdeauna, micilor lucruri le este hărăzit să le facă pe cele mari. De aceea, Biserica, inspirată de Hristos, își mărturisește apostolatul prin comuniunea micilor turme (Luca 12, 32). Dar, fiindcă acest adevăr ni se pare primejdios pentru prepotența noastră incurabilă, ne concentrăm mai degrabă pe divagări prezumțios evlavioase și pe lucruri pragmatice. Simțul Providenței ni se va părea acceptabil, din păcate, numai atunci când se întâmplă ca ea să se suprapună peste așteptările noastre. Lui Dumnezeu nu-i plac lucrurile făcute cu zgârcenie. Felul în care ne sustragem îndatoririlor față de viață îl silesc să ne strice socotelile. Dacă vei privi multă vreme într-o prăpastie, [...]
În evanghelia zilei sărbătorii Sfântului Gheorghe, în puține cuvinte, ni se spune un mare adevăr: harul martiriului este la pachet cu statura creștină! „Dacă vă urăște lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște. Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au [...]
Sătui de retorica moralistă, fără un simț real al compasiunii, asfixiați de sfătoșenii gratuite sau de împliniri legaliste, rămânem în cel mai fericit caz creștini doar cu numele. În plus, orice constrângere față de reguli pare azi, mai mult ca oricând, o treabă suspectă. Aici, pe pământ, viața depinde însă de echilibrul iertării și al compasiunii, de simțul dreptății și al adevărului. După ce trecem granița dintre adevăr și minciună, dintre binele pe care-l așteptăm și pe care nu reușim sau nu vrem să-l întoarcem celuilalt, avem parte de o răscolire tulburătoare a existenței. Păcatul ne împiedică să trăim armonia vieții [...]