Ioan Bălan a fost printre primii păstori ai greco-catolicilor din București, slujind în bisericuța „Sfântul Vasile cel Mare” ridicată în 1911 pe strada Polonă din București, devenită acum Catedrală. S-a stins în timpul prigoanei, cu domiciliu obligatoriu la Ciorogârla, „simplu și umil ca un copil” după cum avea să mărturisească preotul care i-a dat ultima dezlegare.
Ioan Bălan a studiat la Blaj, Budapesta și Viena, unde a obținut un doctorat în teologie (1906). În 1929 a fost membru al Comisiei Pontificale de la Roma care a revizuit Codul de Drept Canonic al Bisericilor Orientale, fiind numit episcop de Lugoj în 1936.
A fost arestat împreună cu ceilalți episcopi în 29 octombrie 1948. În februarie 1949, încercând să-i convingă să treacă la Biserica Ortodoxă, Patriarhul Justinian i-a vizitat pe episcopii greco-catolici. După o perioadă de frig și privațiuni, au avut parte de un bun tratament. Ioan Bălan i-a răspuns atunci Patriarhului Justinian.
Preafericite, dacă noi, Episcopii greco-catolici, am crede că Biserica Ortodoxă este adevărata Biserică a lui Cristos, în acest moment ne-am da semnătura de trecere, căci noi voim să fim cu Cristos! Dar nu aţi venit la noi cu argumente teologice, nici cu virtuţile creştineşti, ci ne-aţi arestat şi ne-aţi întemniţat. Hotărât, acestea nu sunt metodele lui Cristos! Dacă nouă, Episcopilor uniţi, ne-ar fi propus şi promis cineva că ne dă toată Biserica Ortodoxă pe mână, cu condiţia să arestăm şi să întemniţăm pe ierarhii ei, sau numai pe unul dintre ei, noi ne-am fi dat viaţa, dar nu am fi acceptat. Atâta vreme cât suntem în edificiile Bisericii Ortodoxe, suntem prizonierii ei!
„E tot ce putem câștiga în această lume: eroismul creștin.”
După eliberarea din închisoarea de la Sighet, Ioan Bălan a fost internat la mănăstiriea Curtea de Argeș și apoi la Ciorogârla, cu domiciliu obligatoriu, unde a fost despărțit de Alexandru Rusu – trimis la mănăstirea Cocoș, și Iuliu Hossu – trimis la Căldărușani.
În ultimii trei ani de viață i s-au făcut de mai multe ori propuneri de a se dezice de unirea cu Biserica Romei, condiționate și de oferirea de tratament medical, toate fiind refuzate.
Un informator a consemnat poziția lui Ioan Bălan cu un an înaintea morții episcopului:
O să suferim cu toții. E tot ce putem câștiga în această lume: eroismul creștin. De fapt, cam toți episcopii noștri au murit. Astfel, așa a murit și episcopul Valeriu Traian… în 1952, episcopul Aftenie, episcopul Ioan Suciu în 1953, preotul Tit Liviu Chinezu. (…) Da, eroi creștini. Ce altceva ai putea câștiga în această lume și care titlu ar fi mai de preț?
Episcopul Ioan Bălan a murit la 4 august 1959, la vârsta de 79 de ani, la mănăstirea Ciorogârla. Cu șase zile înaintea morții, a apucat să se spovedească preotului romano-catolic Francisc Zudor care a spus despre episcopul unit al Lugojului:
Era simplu și umil ca un copil.
e-communio.ro: Argumentarea martiriului episcopului Ioan Bălan
Ioan Bălan, episcopul cărturar from Ana Boariu on Vimeo.
