Invitație la fericire – așa poți să rezumi, în doar trei cuvinte, evenimentul organizat duminică, 14 iulie, de Librăria Humanitas din Râmnicu Vâlcea, la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul“. [...]

Iuliu Hossu (1885-1970)

Iuliu Hossu (1885-1970)

Iuliu Hossu a rămas în conștiința românilor ca vestitor al Marii Uniri: el a fost cel care a citit la Alba Iulia Rezoluția de unire a românilor transilvăneni cu Regatul României, la 1 Decembrie 1918. 30 de ani mai târziu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla era arestat de comuniști, închis temnița Sighetului și în mai multe mănăstiri ortodoxe. Pe când se afla închis în Căldărușani, Iuliu Hossu fost făcut Cardinal, în secret, de către Papa Paul VI.

Iuliu Hossu s-a născut în 1885, a studiat la Reghin, Târgu Mureș, Blaj și Roma, unde a obținut doctorate în teologie (1906) și filosofie (1910). În primul război mondial s-a înrolat voluntar ca preot militar, acordând asistență spirituală soldaților români din armata austro-ungară. A fost numit episcop în 1917, la numai 32 de ani.

La 1 Decembrie 1918, după ce a citit Rezoluția de unire a Transilvaniei cu Regatul României, Iuliu Hossu s-a îmbrățișat cu Miron Cristea, episcopul ortodox de Caransebeș care avea să devină Patriarh, spunându-le mulțimilor de pe Câmpul lui Horea:

Cum ne vedeți aici îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați, pe veci, toți frații României!

În timpul ocupației hortyste, Iuliu Hossu a fost cel mai de seamă reprezentant al românilor din Nordul Trasilvaniei, îndurând batjocura și atacurile extremiștilor maghiari, și manifestând o frățească solidaritate cu episcopul ortodox al Clujului, Nicolae Colan.

În noaptea 28/29 octombrie 1948, Iuliu Hossu a fost arestat și închis împreună cu ceialalți episcopi greco-catolici, mai întâi la vila patriarhală de la Dragoslavele. Aceasta fusese primită în dar, pe vremuri, de episcopul ortodox de Caransebeș, Miron Cristea, cel cu care se îmbrățișase la Alba Iulia. La intrarea în vila patriarhală înconjurată acum cu sârmă ghimpată și pază militară, Iuliu Hossu nota cu amărăciune:

N-ar fi putut crede patriarhul Miron Cristea că în această vilă va fi internat întregul episcopat al Bisericii române unite, începutul căii crucii pregătită de cei fără Dumnezeu, așa cum singuri se mărturisesc, în strânsă colaborare cu un urmaș al său și mai mulți ierarhi ai Bisericii ortodoxe. Preabunul Dumnezeu să le dăruiască pocăință adevărată pentru crima săvârșită împotriva Bisericii noastre.

După două săptămâni, în 14 noiembrie, pe episcopii greco-catolici închiși la Dragoslavele i-a vizitat Patriarhul Justinian însoțit de doi civili care nu și-au spus numele. Iuliu Hossu amintește această întâlnire în memoriile sale:

Când a vorbit cu mine în prezența domnilor de la București, evident din Siguranță, a spus cuvântul semnificativ: că bucuria nu le este deplină, căci au dorit mult să aibă în Sinod cel puțin unul sau doi dintre noi. Aluzia era limpede și nu puteam s-o las fără răspuns și i-am zis:

„Părinte patriarh: credința noastră este viața noastră; acesta mi-a fost cuvântul pe întreaga cale aceasta, până în ziua de azi, și, cu ajutorul Domnului, până la moarte.”

„Apoi, da, spune patriarhul, privind către domnii care îl însoțeau, domniile lor sunt cum un general care nu-și poate părăsi poziția lui”.

Între 1950-1955 a fost închis la Sighet. După Sighet, Iuliu Hossu a stat o vreme la mănăstirile ortodoxe Curtea de Argeș și Ciorogârla, alături de ceilalți doi episcopi supraviețuitori ai temniței de exterminare, Ioan Bălan și Alexandru Rusu.

În august 1956, episcopul Alexandru Rusu a fost luat dintre ei sub pretextul primirii în audiență la ministrul Cultelor și dus la mănăstirea Cocoș. Lui Iuliu Hossu i s-a spus că va fi despărțit de episcopul Ioan Bălan și dus la o altă mănăstire. Vestea le-a fost adusă de episcopul Teoctist, care avea să ajungă patriarh, însoțit de alt arhiereu, care i-au întrebat apoi dacă au vreo dorință.

Iuliu Hossu le-a răspuns:

Pe toată calea aceasta pe care am fost purtați, precum v-am spus și la Curtea de Argeș când ne-ați luat de acolo, începând cu 29 octombrie 1948 n-am cerut nimic decât libertate pentru Biserică, cu toate drepturile constituționale; nu ne-a mai rămas decât să ridicăm mâinile ca altul să ne încingă, așa cum a spus Mântuitorul lui Simon Petru; am mers unde am fost duși fără voia noastră; nici acum nu cer nimic, decât libertate pentru Biserică și toate drepturile constituționale; dacă totuși cer ceva, este aceasta: să se întoarcă P.S. Alexandru, fratele nostru, în mijlocul nostru, să rămân aici împreună cu fratele P.S. Ioan care este de față.

Am mai adaus cuvintele cu care am terminat: Ceea ce faceți, faceți-o creștinește și românește. Au rămas tăcuți. Apoi am repetat că: Mai dureroasă veste nu puteați să ne aduceți.

Ultimii 14 ani ani din viață a trăit izolat în mănăstirea Căldărușani. În 1969 a fost făcut în secret – „in pectore” – Cardinal de către Papa Paul al VI-lea. Nu a plecat la Roma pentru a onora această demnitate deoarece autoritățile comuniste i-ar fi refuzat întoarcerea în țară. A murit la 28 mai 1970, la Spitalul Colentina, fiind înmormântat la ordinul Securității, în mare grabă, chiar a doua zi.

 

e-communio.ro: Argumentarea martiriului episcopului Iuliu Hossu

 

Iuliu Hossu, episcopul Marii Uniri a României from Ana Boariu on Vimeo.