Valeriu Traian Frențiu (1875-1952)

Valeriu Traian Frențiu (1875-1952)

Episcopul Valeriu Traian Frențiu a fost titularul eparhiei de Oradea și decan de vârstă al episcopilor greco-catolici. A murit în 1952 în închisoarea din Sighet având parte, în mod spiritual, de „funeralii naționale” cum zicea Iuliu Hossu, liderii țării – Iuliu Maniu, Ion Mihalache și Gheorghe Brătianu -, întemnițați și ei la Sighet, unindu-se în rugăciune la plecarea dintre cei vii a bătrânului arhiereu.

Valeriu Traian Frențiu s-a născut în 1875, a studiat la Blaj, Budapesta și Viena, unde a devenit doctor în teologie în 1902. În 1912 a fost hirotonit episcop pentru Lugoj. Din 1922 a fost episcop titular de Oradea, fiind numit după uciderea în atentatul cu bombă din Senatul României a episcopului Demetriu Radu. În timpul ocupației maghiare a trebuit să se refugieze în Beiuș (rămas în Regat după Dictatul de la Viena) și între 1941–1946 a fost administrator apostolic al Mitropoliei Blajului.

În vara anului 1948, imediat după ce mitropolitul ortodox de la Sibiu i-a îndemnat chiar la Blaj pe greco-catolici să se dezică de Roma, episcopului Suciu findu-i interzis să dea o replică, episcopul Valeriu Traian Frențiu le-a scris preoților și credincioșilor din eparhie:

Î.P.S. Mitropolit de Sibiu ne-a făcut o aşa zisă invitare frăţească ca să călcăm cuvântul dat de strămoşii noştri şi să rupem sigiliile actului de unire. Dar aceasta a fost o insultă la adresa noastră ca şi cum noi am fi inconştienţi şi nu am fi din convingere catolici. Dacă ar fi fost ceva serios, s-ar fi adresat nouă Arhiereilor şi ne-ar fi invitat să examinăm care e biserica singură adevărată, întemeiată de Domnul nostru Isus Cristos, despre care, în simbolul credinţei mărturisim şi ei şi noi că nu există decât una singură apoi să mai examinăm dacă la 1054, când Patriarhul grec de Constantinopol ne-a rupt de biserica Romei, am fost noi Românii întrebaţi sau nu, şi că la 1700, când după trei ani de chibzuire şi frământare strămoşii noştri de ce nu s-au unit cu calvinii care pe atunci stăpâneau Transilvania şi ne stăpâneau şi pe noi ci s-au unit cu catolicii. Prin astfel de discuţii am putea ajunge la adevăr şi la convingerea prin care biserică ne putem mântui sufletul.

Venerabilul episcop a fost ridicat de la Oradea după miezul nopții (noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948) de 10 agenți de poliție, dus cu mașina la București sub pretextul că va fi primit în audiență de un ministru, băgat pentru două nopți în celulele arestului ministerului de Interne și apoi înfățișat ministrului Cultelor care i-a propus să defecteze.

A murit la 11 iulie 1952, în celula nr. 44 a închisorii din Sighet, înconjurat fiind de frații de episcopat, la vârsta de 77 de ani. Cardinalul Iuliu Hossu descrie despărțirea :

Am așezat pe scumpul frate Valeriu pe pătura cu care se acoperea, pătura cazonă, și patru dintre noi au ridicat corpul întins pe pătură; înainte, părintele Tit Liviu Chinezu și Ioan Chertes, iar din partea de către cap, părintele Tămâian și cu mine. Primind binecuvântarea fraților adânc mișcați, am ieșit pe ușa celulei, am dat în dreapta pe coridor, prin fața celulei fraților vecini, și am coborât la parter. Am dat în stânga și am intrat în prima celulă, nr. 13, care era goală, și am așezat pe fratele nostru Valeriu pe primul pat de la intrare. L-am așezat frumos. Zăcea senin, ca și când ar dormi. I-am dat ultima binecuvântare cu dezlegare din suflet, l-am sărutat pe frunte și, privindu-l înduioșați, am ieșit din celulă.

Nu i se cunoaște mormântul. Cardinalul Hossu scria însă că episcopul Frențiu a avut parte de „funeralii naționale”, precum predecesorul său din fruntea eparhiei de Oradea, ce era senator de drept și a fost ucis într-un atentat.

Funeralii naționale a avut și fratele Valeriu. A doua zi au luat cunoștință toți fruntașii neamului din toate partidele, în frunte cu Iuliu Maniu, fiu ales al Bisericii noastre, Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu, ceilalți fruntași ai partidelor liberal, averescan, socialist, toți care sufereau în temnița Sighetului pentru neamul lor și pentru țara lor, căci altă vină nu aveau decât că-și iubeau neamul și țara. Toți acești fruntași care reprezentau țara în lupta de rezistență în fața cotropitorilor au luat parte din tot sufletul, cum mi-au comunicat pe rând, prin purtătorii lor de cuvânt, șoptit la ușa celulei, au luat parte vie la doliul nostru și sufletește au făcut funeralii naționale în sufletul lor.

 

e-communio.ro: Argumentarea martiriului episcopului Valeriu Traian Frențiu

 

Valeriu Traian Frențiu, episcopul martir la Sighet from Ana Boariu on Vimeo.

 

beatificare episcop greco-catolic Valeriu Traian Frentiu  beatificare episcop greco-catolic Valeriu Traian Frentiu