Astăzi, la Sfânta Liturghie arhierească celebrată de PS Mihai la sărbătoarea Tăierii Împrejur și a hramului catedralei greco-catolice „Sfântul Vasile cel Mare” din capitala țării, ne-am bucurat să îl avem alături, în comunitatea noastră, și pe ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit romano-catolic de București.
La cumpăna dintre ani, PS Mihai a predicat despre bilanțuri, planuri și succes:
„Sub pretextul binelui ni se întâmplă să visăm multe situații convenabile. Avem de-a face însă cu socoteli interesate, travestite în bine. Imaginăm ceva bun, dar suspect datorită egoismului, un bine construit de dreptatea noastră subiectivă, de frustrare, de interese meschine, ca și cum totul ni s-ar cuveni. Ne trezim apoi și în postura de a ne lupta cu visările nebănuite ale celorlalți. Începe apoi o cursă a rivalității cu ceilalți, acoperindu-ne în primul rând slăbiciunile, răutatea și mai ales lipsa de credință printr-un fals devotament, consacrat în aparență Bisericii. Așa se întâmplă o dăruire prefăcută, definită de amărăciunile de a nu ne putea realiza fanteziile, de dorința meschină de a crea o lume numai pe gustul și după măsura noastră. Tulburați, nu vom putea atunci decât să aruncăm vina pe aceia care ne amintesc cu simplitate că puterea creștinilor – și a Bisericii – e în valoarea prezentului: în asemănarea cu Isus și stăpânirea de sine, în ținerea Poruncilor.
Isus ne arată că cel mai mare serviciu adus Binelui este în primul rând convertirea și fidelitatea noastră față de Cruce: „m-am răstignit împreună cu Hristos; și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Iar viața de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru mine” (Galateni 2, 20). Cei care vor să-și impună visările deșarte ar trebui să-și amintească că Isus nu a reușit să-i convingă sau să-i convertească pe cei mai mulți dintre aceia cărora le predica Împărăția. Eșecul său l-a purtat spre Calvar, dar din Crucea lui s-a născut Biserica și a venit mântuirea. Aceasta înseamnă că Taina morții sale – indicele adevărat al eficienței creștine! – face parte din viața Bisericii și a fiecărui om. Dacă nu putem fi mai presus decât Învățătorul, înfrângerea este considerată ca atare doar de cei care se mărginesc să trăiască după regula succesului cantitativ și realizarea voinței lor proprii.”
.
