Mă gândeam în zilele acestea la evreii duși în robie, la Babilon. Ajunseră să plângă de dorul Ierusalimului, dar mai înainte se lăsaseră orbiți de huzur, mulțumindu-se, în locul credinței, la ritualuri formale.
Invitația la reculegere, transmisă prin profeți, cu mult timp înainte de urgie, nu servise la mare lucru. „Așteptăm lumina și, iată, întunericul; seninul și umblăm în beznă”, strigase profetul Isaia, dezamăgit în fața împietririi poporului.
Abia în deportare, poporul reîncepe să se roage cu sinceritate: „la râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. (…) De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.”
Este ISTORIA omului!
De fiecare dată când pierdem judecata asupra vieții, obișnuim să spunem că „ni s-a urât cu binele”. Înșelați de huzur și îmbuibare, ne trezim doar atunci când răul da năvală. Înainte de a da ochi cu el, ne aducem aminte că, mai întâi, Binele s-ar fi cuvenit să ne afle pregătiți! În momentele de cumpănă, văicăreala și indignarea față de sărăcia cu duhul (stupizenie!) sunt cel puțin la fel de odioase ca puterea înșelătoare a minciunii și ca somnul minții. Deși avem sentimentul că nu ne-am făcut datoria, ne răscumpără smerenia și dorința de a ne ridica! „Peste inima smerită Dumnezeu nu-și revarsă urgia”, spune psalmul.
Suferința, ca și moartea, trebuie privită în ochi, nu întâmpinată cu spatele! E ceea ce fac oamenii de caracter, mai ales atunci când prostia și ferocitatea răutății capătă subit întâietate în mintea noastră. Orice bine precum și consecvența față de principiile pe care e fundamentată umanitatea nu sunt prețiozități. Pentru un om credincios, ispita resemnării în fața Răului și pierderea încrederii în legământul planului lui Dumnezeu înseamnă deja robie. Câtă vreme suntem în viață, nu ne putem dezice de adevăr, nu putem considera încheiat pactul în favoarea lui care ne e dăruit de Sus. Această convingere ne permite să rămânem oameni!
*Imaginea – Plecarea în robie, J. Tissot, lucrare aflată la Jewish Museum, New York
