Iată chemarea care răsună și în București, deja de câțiva ani, pentru a ne îndemna să participăm la Pelerinajul organizat de Biserica noastră, spre a ne cinsti martirii. Ca în fiecare an, un grup de pelerini din capitală, se rup de activitățile cotidiene, și parcurg lungul drum până la Sighetul Maramureșului, pentru a se ruga la Cimitirul Săracilor, alături de ierarhii noștri și de pelerini veniți din alte parți ale țării.
Anul acesta în dimineața zilei de 8 mai, 45 de credincioși greco-catolici din Episcopia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” de București au primit binecuvântarea de plecare în pelerinaj de la Pr. Protopop Liviu Oțoiu.
În itinerarul spiritual am fost călăuziți de Cardinalul Iuliu Hossu, Preasfințitul Ioan Ploscaru, Pr. Tertulian Langa, a căror cuvinte au prins viață în sufletele noastre, și au făcut ca trecerea noastră pe lângă Aiud și Gherla să fie prilej de rugăciune și meditație.
În rugăciune și meditație ne-am propus să parcurgem și drumul de la Memorial pana la Cimitirul săracilor, pentru a fi în comuniune cu cei care au îndurat cu răbdare și resemnare, lungile tăceri impuse în închisori. Dar am ridicat glasurile în celula 44 din închisoarea de la Sighet, pentru a ne ruga Calea Sfintei Cruci și a cânta Hristos a înviat, ca recunoștința, pentru că Bunul Dumnezeu a primit jertfa episcopilor, preoților și credincioșilor noștri, iar noi ne putem ruga din nou în libertate.
Pline de bucurie au fost momentele petrecute la Baia Mare, unde am participat la Sfânta Liturghie celebrată de Pr. Simion Mesaroș, după care am fost înconjurați cu dragoste de câțiva membrii ai comunității. Prilej de bucurie a fost și reîntâlnirea cu familia Părintelui Gabriel Horț din Șisești, care, an de an, ni-l apropie mai mult de suflet pe Pr. Vasile Lucaciu. Emoționantă a fost participarea la Dumnezeiasca Liturghie de duminica din Ieud, unde, la umbra bisericuței de lemn din 1712, Părintele Ioan Costin, înconjurat de oameni senini, îmbrăcați în haine tradiționale de sărbătoare, au făcut ca pentru noi „cerul să coboare pe pământ”, așa cum spunea cineva din grupul nostru. Cu căldura am fost primiți și anul acesta la Bârsana, de Părintele Ioan Codrea, care a celebrat pentru noi Sfânta Liturghie înainte de plecarea spre casă. Îi purtăm în suflet și în gând și pe cei mulți pe care nu i-am numit, dar care au trudit pentru ca noi să ne simțim bine, atât la momentele de rugăciune cât și la agapele la care am fost invitați în toate comunitățile. Bunul Dumnezeu să-i răsplătească pe toți pentru darul pe care l-au făcut.
Însoțiți de binecuvântarea păstorului nostru, Preasfinția Sa Mihai, am folosit clipele rămase până la sosirea la București pentru a ne împărtăși experiențele sufletești trăite, pentru a medita asupra îndatoririlor noastre față de Biserica și Neamul nostru și pentru a ne ruga, așa cum ne-a învățat, „cu singură gura și o singură inimă”.
Pelerinajul ne-a transformat în martori, iar testamentul lăsat nouă ne obligă să trecem și noi pragul tăcerii.
„Tăcerea ta ne-azvârle în uitare, ne faci din ea al doilea și ultimul mormânt. Nu ne-ai fost martor, ci ne-ai fost iudă, chiar dacă fără de arginți sau plată”. (Tertulian Langa, „Trecând pragul tăcerii”)
Miuca Oțoiu
