Cele patruzeci de zile până la Crăciun (Postul sau Adventul) nu sunt dedicate folclorului sau sentimentalismului copilăresc! Este vorba despre un timp „sfânt” și real, totodată, în care ne dedicăm cu și mai multă iubire răspunsului la întrebarea: „Cine este Isus pentru mine?”
Un timp pentru a vedea dacă grija pentru sănătatea sufletului meu e reală, un timp al disponibilității față de purificarea inimii, față de practica credinței și a răbdării față de semeni.
Un timp în care să dăm dovadă cu devotament față de bunătate, răbdare, modestie – într-un cuvânt: a-i aparține și mai mult lui Isus –, renunțând la autosuficiența personală care orbește lumea prin vanitate.
Timpul Postului ne reamintește, în același timp, de ce nu ne putem mântui fără Biserică și, mai ales, fără respectul față de semeni. A fi creștini nu înseamnă să cercetăm biserica după un spirit melodramatic de telenovelă. Duminica, mergem la Sfânta Liturghie pentru a ne lăsa impregnați de bucuria întâlnirii cu Isus, pentru a dobândi iertarea păcatelor și a complicităților noastre la rău, pentru a semăna puțin mai mult cu Domnul, ca lumea să fie mai bună.
Domnul să-și reverse mila peste noi, toți!
+ Mihai, episcop
