Trebuie să plângem uneori în viață și să ne lăsăm chinuiți de întrebarea: „De ce oare Hristos îngăduie suferința?“

Trebuie să plângem uneori în viață și să ne lăsăm chinuiți de întrebarea: „De ce oare Hristos îngăduie suferința?“

„Întâlnirea cu primejdia pierderii subite a vieții aduce lumii o neașteptată recalibrare a modului în care ajungem să percepem până și cantitățile. Cât de importantă este diferența dintre „prea mult“ și ceea ce definim, poate prea superficial, drept „esențial“! Este o măsură a înțelepciunii, nu un semn de severitate sau zgârcenie. Uneori, excesul deturnează atenția de la sensul ospeției și distrage de la esențial. […] Trebuie să plângem uneori în viață și să ne lăsăm chinuiți de întrebarea: „De ce oare Hristos îngăduie suferința?“ Dumnezeu nu ne șterge lacrimile, însă preschimbă apa în vin pentru a ne dărui miezul sărbătorii, reamintindu ne că ne este veșnic alături”.

(P. S. Mihai Frățilă, De ce Binele se cuvine să ne afle pregătiți, Humanitas, 2021, p. 71, 72.