„Tocmai cei care nu au nimic, pot să dea cel mai mult!” Acesta este gândul zilei de 1 septembrie, aparținând Monseniorului Vladimir Ghika, care în urmă cu doi ani a fost declarat fericit – la 31 august 2013 -, iar acum este comemorat de întreaga Biserică Catolică din România.
La doi ani de la beatificare, pe 31 august 2015, Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif, din București, s-a îmbrăcat în lumină și în sărbătoare și a strălucit asemenea Fericitului Vladimir. Celebrarea Sfintei Liturghii de la ora 17:00 i-a reunit în jurul mesei Sfântului Altar pe PS Cornel Damian, episcop auxiliar de București, Excelența sa prezidând celebrarea liturgică, și pe PS Mihai Frățilă, episcop greco-catolic al Eparhiei de București, Monseniorul Baudouin Muankembe, Însărcinat cu afaceri a.i. al Sfântului Scaun în România, precum și numeroși preoți romano și greco-catolici din București și din împrejurimi.
PS Mihai a reamintit prin cuvântul său de învățătură că ”Tocmai cei care nu au nimic, pot să dea cel mai mult!”. Excelența sa a afirmat că „martiriul este o arătare a simplităţii, mărturia încrederii în Providenţă. Scrierile despre viaţa în închisoare publicate ulterior ne-au confirmat că mucenicii fuseseră consacraţi sufleteşte de această simplitate. Au învăţat, prin experienţa terorii, că nicio atitudine intelectualistă, prin care mulţi creştini confundă prietenia cu Dumnezeu, nu se confundă cu credinţa”. Continuând, Excelența sa a întrebat: ” Care este, deci, mesajul monseniorului Ghika? Convertirea la Dumnezeu şi la spiritul Evangheliei. Ce dezamăgire, nu! Aceeaşi dezamăgire citită de Isus pe faţa slăbănogului căruia îi vorbea de iertarea păcatelor, o avem şi noi pe faţă. … Dumnezeu, pentru rugăciunile dragului nostru mucenic, Vladimir Ghika, care a împărţit dragostea şi iertarea cerească, aducând sufletele la lumină, să ne călăuzească paşii pentru a ne reîntoarce la Isus în aceste vremuri grele pentru credinţă!”
Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. După ce a studiat literatură şi drept, medicină şi istorie, ajunge la Roma unde studiază filosofie şi teologie cu dominicanii Sfântului Toma. În 1902 intră oficial în Biserica Catolică și va lucra toată viaţa în favoarea unităţii Bisericii.
În tinereţe îl însoţeşte în misiunile diplomatice pe fratele său Dimitrie dar este mereu gata să pună în practică idealuri caritative fără precedent în România. Le-a adus la Bucureşti pe surorile Sfântului Vicenţiu de Paul şi cu ele a pus bazele primului dispensar gratuit pentru săraci. A creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul războiului din Balcani, ca şi în primul război mondial.
În 1923 este hirotonit preot la Paris, unde şi lucrează pentru străinii şi emarginaţii din Villejuif. Tot în favoarea lor a întemeiat şi Comunitatea Sfântului Ioan la Auberive. Este numit de către Sfântul Părinte Protonotar Apostolic şi membru al comisiilor de pregătire a Congreselor Euharistice. În această calitate a putut duce pe toate meridianele Pământului mărturia credinţei şi a iubiri sale.
Începând cu 1939 îl regăsim în România unde rămâne chiar şi după 1947, când ştia că se apropie vremuri de suferinţă pentru compatrioţii săi. Pentru că a susţinut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice în România a fost arestat în 1952 şi condamnat un an mai târziu. După un an în care a mângâiat pe cei din închisoare, pe data de 16 mai 1954, ca şi Isus pe Cruce, îşi încredinţează sufletul în mâinile Tatălui Cresc.
Procesul informativ în vederea beatificării şi canonizării a început în 2002. Dosarul complet a fost înaintat la Congregația pentru Cauzele Sfinților pe 2 februarie 2012. Pe baza acestuia, după ce a avut părerea unanimă a teologilor și a Cardinalilor, Sfântul Părinte Papa Francisc a recunoscut martiriul lui Vladimir Ghika pe 27 martie 2013, făcând posibilă beatificarea pe 31 august 2013.
Ioan – Ștefan Dumitraș
(pentru angelus.com.ro)
foto: angelus.com.ro
