După un an de molimă în Junglă, în care toate animalele s-au ascuns prin vizuini și peșteri ori s-au dus spre alte tărâmuri, acestea revin pe dealurile Seeonee, în Jungla lor iubită. Reînvaț[ să conviețuiască, să vâneze împreună, să împartă hrana și adăposturile. Dar în satul indian părăsit al maimuțelor molima tot face ravagii. Bandar-logii nu respectă nicio lege ori regulă de distanțare animală. Domină anarhia. Amenință acum Jungla, în căutare de locuri mai răcoroase și mâncare bună... [...]

Textele liturgice ale Vecerniei celor Șapte Episcopi Martiri Români Greco-Catolici

Textele liturgice ale Vecerniei celor Șapte Episcopi Martiri Români Greco-Catolici
31 Mai
2021

Textele liturgice ale Vecerniei celor Șapte Episcopi Martiri Români Greco-Catolici

2 IUNIE
(†) Fericiții Episcopi Martiri Greco-Catolici Români

La Vecernie


La
Doamne, strigat-am… se pun stihirile pe 8, glas 8:

Podobie: Prealăudaților martiri…

Fericiților episcopi martiri, înțelepțiți fiind de Dumnezeu, cu tăria mărturisirii voastre ați înfruntat amenințările potrivnicilor, și cu mireasma teologiei fiind înveșmântați, ați apărat dreapta credință cu prețul vieții voastre. Pentru aceasta, veșnicul și marele Arhiereu, pe Care L-ați urmat, v-a primit întru strălucirea Împărăției, de unde mijlociți haruri din belșug poporului binecredincios. Pe Hristos rugați-L să dăruiască pace și liniște tuturor celor ce cu dragoste cinstesc pomenirea voastră.

Ostași ai lui Hristos fiind, v-ați înrolat în ceata mărturisitorilor dreptei credințe, neacceptând ademenirile celor ce voiau să vă abată de la dreapta cinstire și de la unirea în credință cu Urmașul Fericitului Petru. Pentru aceasta, îndrăzneală având la milostivul Dumnezeu, voi, Fericiților, cereți-I să trimită asupra noastră harul tăriei și al unității.

Luminatu-s-a Biserica cu înalta și smerita voastră propovăduire; mulțimea credincioșilor neîncetat păstrând vie amintirea sfintelor voastre îndemnuri, a rămas întru ascultarea credinței, speranța neclintită și întru iubire statornică. Pentru aceasta, ca niște vrednici povățuitori, mijlociți haruri pentru sufletele celor ce cu statornicie cinstesc jertfa martiriului vostru.

Îmbrăcați fiind cu Hristos, nu ați socotit o înjosire purtarea hainei celei de batjocură în temnițele necredincioșilor, ci cu Lumina cerească înveșmântați în loc de strălucite arhierești odăjdii, ați cântat fără întrerupere imnul Crucii Sale dătătoare de biruință. Pentru aceasta, mijlociți pentru noi, poporul cel binecredincios, bucuria de a cânta vredniciile voastre, Preafericiților.

Luminători ai adevărului și ai unității creștine v-ați arătat lumii, arhierei preafericiți și de Dumnezeu grăitori; alungând rătăcirile limbilor mincinoase, ați acceptat de bunăvoie să-L urmați pe Hristos, Cel hulit, batjocorit și pe Cruce întins. Pentru aceasta, din mărirea strălucirii cerești priviți spre noi, cei ce ne luptăm pe valurile vieții cu năvălirile potrivnicului, rugându-vă pe voi, Fericiților, să mijlociți ajutor de la Cel Atotputernic.

Cinstirea și bucuria cea înșeptit vrednică la noi a adus-o Urmașul lui Petru, la cinstea altarelor ridicându-vă, pentru statornicia în urmarea lui Hristos până la jertfirea vieții, Crucea Lui purtând prin chinuri de multe feluri, pe care limba nu le poate rosti și mintea nu le poate cuprinde. Pentru aceasta, noi, credincioșii, modele de urmat având, nu ne vom lepăda de voi, ci, stăruitori fiind, cerem prin voi, de la Hristos, pace, unitate și multă milă.

Lucruri minunate s-au spus despre voi, Fericiților; fapte minunate ați săvârșit în poporul cel ce cu evlavie v-a rugat, ostași ai lui Hristos. Pentru aceasta, nu vom înceta să stăruim în rugăciune către Veșnicul Arhiereu, pentru ca meritele jertfirii voastre pe altarul dreptății și a bunei cinstiri, să nu rămână fără rod în viața noastră, ci, cu puterea mijlocirii voastre să alungați de la noi toată înșelăciunea și reaua credință, rugămu-vă.

Ce cuvânt de laudă vă vom aduce, preamăriți arhierei, Valeriu-Traian, Vasile, Ioan, Tit-Liviu, Ioan, Alexandru și Iuliu? Arhierei înveșmântați în har, apărători și mărturisitori ai credinței! Icoane ale dreptei cinstiri a lui Dumnezei și a Preacuratei! Faruri de lumină pentru credincioșii încredințați vouă! Eroi întru apărarea curăției neamului nostru românesc de otrava aducătoare de pierzare sufletească! Ca cei ce participați acum la Ospățul Mirelui, rugați-vă pentru noi!

Mărire…, glasul al 8-lea:

Fericiți ierarhi și părinți ai noștri în credință, siliți fiind să vă abateți de la calea dreptății, ați rămas de neclintit. Otrăvirea celor fără de Dumnezeu v-a încercat pe voi, dar inimile, scrise de iubirea pentru Adevărul lui Hristos, nu vi s-au tulburat; cu făgăduințe mincinoase ați fost ispitiți a vă lepăda de sfânta Unire cu Biserica zidită pe Petru, dar lumina credinței nu v-a fost atinsă de nicio întunecare. Rugați-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre!

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, Stihira dogmatică a glasului al 8-lea:

Împăratul cerurilor pentru iubirea de oameni pe pământ S-a arătat, și cu oamenii a petrecut. Că din Fecioara curată trup luând, și dintr-însa ieșind după concepere, unul este Fiul, îndoit în fire, dar nu în fețe. Pentru aceasta, pe acesta desăvârșit Dumnezeu, și om desăvârșit cu adevărat vestindu-L, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Carele roagă-L Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.

Dacă suntem în perioada Penticostarului, la Și acum… se cântă stihira praznicului.

Intratul cu cădelnița.

Imnul: Lumină lină…, și prochimenul zilei.

Din profeția lui Isaia (43, 9-14a), citire.

Neamurile toate împreună să se adune şi să se strângă popoarele! Care dintre ele ne-au dat de ştire aceasta şi ne-au făcut profeții? Să-şi aducă martorii şi să dovedească, să audă toţi şi să zică: “Adevărat!” Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, şi Sluga pe care am ales-o, ca să ştiţi, să credeţi şi să pricepeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost Dumnezeu şi nici după Mine nu va mai fi! Eu, Eu sunt Domnul şi nu este mântuitor afară de Mine! Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am mântuit şi Cel ce am prezis şi nu sunt străin la voi. Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul. Eu sunt Dumnezeu din veşnicie şi de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate să iasă de sub puterea Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate strica?” Aşa zice Domnul, Mântuitorul vostru, Sfântul lui Israel.

Din Înțelepciunea lui Solomon (3, 1-9), citire.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu ia pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

Din Plângerile lui Ieremia (3, 25-40), citire.

Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. Bine este omului să poarte un jug din tinereţile lui. Să stea la o parte în tăcere, dacă Domnul îi dă poruncă! Să atingă pulberea cu buzele lui; poate mai este nădejde! Să dea obrazul lui spre lovire şi să se sature de ocară! Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna; Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui. Că nu de bună voie umileşte şi pedepseşte pe fiii oamenilor. Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului, când călcăm dreptatea omului înaintea feţei Celui Preaînalt, când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede? Cine este Cel ce a grăit şi s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit? Nu iese oare din gura Celui Preaînalt binele şi răul? De ce suspină omul toată viaţa, fiecare pentru păcatul lui? Să cercetăm căile noastre, luând aminte şi întorcându-ne la Domnul! Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul din cer!

La Litie

Stihira glasul al 6-lea, propriu-zis:

Veniți credincioșilor să ne adunăm și cu cântări de laudă să-i cinstim pe ucenicii lui Hristos; pe stâlpii de apărare ai dreptei și măritoarei credințe; pe trâmbițele cu ascuțit vers, care nu s-au temut a înfrunta cu curaj amenințările celor fără credință; pe cei șapte arhierei care, acum, la altarul cel mai presus de ceruri slujesc; pe cei ce cu plugul dragostei de Biserică și de neam au arat la temelia conștiinței celor credincioși; pe alăutele Spiritului care vase vrednice s-au arătat. Pe aceștia, ca pe niște puternici și vrednici mijlocitori, să-i rugăm să se mântuiască sufletele noastre.

Mărire…, același glas

De focul dragostei Domnului fiind aprinși Fericiții ierarhi, focul chinurilor nu l-au luat în seamă. Ca niște cărbuni dumnezeiești, înflăcărați de zelul dreptei credințe, au ars întărâtarea înșelăciunii a celor fără de Dumnezeu. Au astupat gurile fiarelor cuvântătoare cu înțelepciunea chemării de Sus. Au zdrobit taberele vrăjmașului, revărsând izvoarele binecuvântării prin răbdare și adăpând Biserica zidită de Hristos pe temelia fericitului Petru care, prin credință, neîncetat înflorește.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, același glas.

Preacurată Maică a lui Dumnezeu cel atotputernic și milostiv, care ai răsărit din seminție împărătească, născând, mai presus de înțelegere și de cuvânt, cu trup, pe Împăratul și Mântuitorul, pe Acesta roagă-L, pentru jertfa Fericiților noștri martiri, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare și multă milă.

La Stihoavnă

Stihirile, glasul al 4-lea.

Cu porfiră înroșită de sângele vostru, fiind îmbrăcați, preamăriților, prin dumnezeiesc har v-ați împodobit arhieria și viața, cu cununa nestricăciunii v-a împodobit Hristos. Și acum semnul de biruință al crucii în mâna dreaptă purtându-l ca un sceptru, preaînțelepților ierarhi martiri, împreună cu Hristos împărățiți, pururea bucurându-vă.

Stih: Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a mântuit. (Ps. 33,16)

Ostași neînvinși ai lui Hristos v-ați cunoscut, măriților, căci arma dreptei credințe luând, la lupta muceniciei ați ieșit, Fericiților ierarhi. Pe vrăjmașul i-ați surpat, ostenindu-vă prealuminat. Pentru aceea și cununile biruinței le-ați primit de la însuși Dătătorul vieții și Stăpânul, cel ce pururea împărățește.

Stih: Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va mântui pe ei Domnul. (Ps. 33,18)

Cu cinstitele voastre dureri, patima preacinstită a Marelui Arhiereu ați închipuit-o, Fericiților și sfințiților ierarhi. Martiri purtători de biruință făcându-vă, în lăcașul de sus cu toți purtătorii de chinuri locuiți, bucurându-vă, îndumnezeiți fiind prin dumnezeiasca împărtășire. Pentru aceasta săvârșim cinstita și sfânta vostră pomenire.

Mărire..., glasul al 6-lea.

Cu cei fără de Dumnezeu luptându-se cu sabia Cuvântului, pentru nădejdea în viața și cinstea cea nepieritoare, în munci și cazne neclintiți au răbdat Fericiții ierarhi, mai înainte văzând odihna viitoare și mărirea lui Hristos în lăcașurile sfinților. Căruia, acum cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei, glasul al 6-lea:

Făcătorul și Răscumpărătorul meu, Hristos Domnul din sânul tău ieșind, Preacurată, întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a eliberat. Pentru aceasta, ție Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei, cu adevărat strigăm fără încetare, ca îngerul: Bucură-te! Bucură-te, Stăpână, apărătoarea și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre!

Dacă suntem în perioada Penticostarului, la Și acum… se cântă stihira praznicului.

Troparul fericiților episcopi martiri, glasul al 7-lea:

Fericiților Martiri, care bine v-ați nevoit și v-ați încununat, rugați-vă Domnului să se îndure de sufletele noastre.

MărireȘi acum…, al Născătoarei, același glas.

Ceea ce ești vistieria învierii noastre, pe cei ce întru tine nădăjduiesc, întru tot lăudată, scoate-i din groapă și din adâncul greșelilor. Că tu pe cei supuși păcatului i-ai mântuit, născând mântuirea, ceea ce înainte de naștere ai fost fecioară, şi în naștere fecioară, şi după naștere tot fecioară ai rămas.

Dacă suntem în perioada Penticostarului, se respectă precedențele acestei perioade în compoziție.