6-10 ianuarie a fost perioada în care s-au desfășurat taberele de iarnă organizate de Grupul “Sfântul Francisc” din Râmnicu Vâlcea al Asociației “Cercetașii Români Uniți”. Acestea au debutat cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și cu sfințirea cea mare a apei, la Biserica Greco-Catolică “Sfânta Rita”. După ce am fost stropiți de preot cu apă sfințită – ocazie cu care ne-am reînnoit promisiunile rostite de nași de la Botez – am pornit către Mănăstirea “Sfântul Eugen” din Mărăcineni, Argeș, unde părinții Damian și Lucian au fost aceleași gazde minunate, ca întotdeauna. Ne-am adunat 50 de cercetașe și de cercetași. Patrulelor de fete și de băieți din Râmnicu Vâlcea (Căprioarele, Vidrele, Viperele și Girafele), din Brezoi (Râșii) și din Pitești (Castorii) li s-au adăugat și alți câțiva tineri din Câmpulung și din Brașov, cu scopul de a descoperi și de a-și însuși viața cercetășească. Tema taberelor a fost: “Curajul de a ne mărturisi credința”. În cele ce urmează, vă vom lăsa în compania câtorva mărturii date de cercetașele și cercetașii care au participat în aceste tabere.
Tabăra de iarnă a Grupului “Sfântul Francisc” din Vâlcea a început cu mult înainte de 6 ianuarie 2018. A început cu întâlniri pentru stabilirea programului, cu ieşiri de patrulă, în vederea organizării temeinice a echipei, a început cu bagaje neîncăpătoare şi cu ceremoniale de învăţat. Şi totuşi, la început a fost careul. După aceea, în ciuda vremii însorite de afară, îmi amintesc doar o furtună, o furtună de momente: zâmbete strălucitoare şi venite de peste tot precum fulgerele, melodii ce răsunau mai tare decât tunetele, glume răspândite printre noi asemenea picăturilor de ploaie şi, mai ales, prietenii legate şi adunate asupra taberei la fel ca norii dintr-o zi ploioasă – denşi şi greu de risipit. Focul a apărut şi el din furtună, menit să călăuzească paşii şefilor şi pe cei ai cercetaşilor. Cravata mea a luat de ieri o pauză, fluierul la fel. Chiar şi aşa, încă îi aud şuieratul care îmi umple mintea cu amintiri. E asemenea vântului care duce furtuna mai departe, răspândeşte poveştile şi nu lasă amintirile neîmpărtăşite. Astfel, reformulând ce ar spune cercetaşii şi cercetaşele, “Poţi să fluieri, şef nebun”, eu “Te rog să fluieri, şef nebun!”, astfel încât să afle toţi că în această tabără am adus furtuna peste zeii din Olimp. (Anamaria, Șef de Trupă, cercetașe)
Tabăra de iarna de anul acesta a fost de-a dreptul extraordinară. Poate chiar mai mult decât atât! Nici nu știu cu ce să încep: fetele din patrula mea mi-au ajuns până în suflet cu zâmbetele lor dulci, atelierele au fost foarte, foarte, bine organizate, am reușit să învăț lucruri utile într-un mod plăcut și distractiv, iar despre atmosfera generală a taberei, ce să mai spun? Voia bună a domnit peste toată tabăra: lumea cânta, râdea și avea inimile deschise. Mă bucur foarte mult ca am luat decizia să vin și, desigur, aștept următoarea tabără cu sufletul la gură! (Ioana S., Patrula Vidrelor)
De la primul “Bunăăă!”, până la ultimul “Pa, o să-mi fie dor de tine!”, tabăra a fost nemaipomenită. Și cu atâtea persoane minunate, cum să nu fie aşa?! Împreună cu patrula mea nouă, am trecut prin multe “probe”, cu succes. Toate atelierele a fost super bine alese și le-au ajutat pe fetele noi să găsească răspuns la întrebările pe care orice cercetaş și le pune la început, iar pe cele vechi să-şi amintească unele detalii care conteaza extraordinar. Meniul a fost delicios, mai ales pizza făcută de părinții Damian şi Lucian. La Marele Joc, am deschis probele din miez de noapte cu un cântec vesel şi le-am încheiat cu ouă, apă, făină şi foc. Asta m-a facut să mă gândesc la aluatul pentru pizza! Mulțumesc metrizei pentru organizare, surorilor și fraților mei cercetaşi, fără de care tabăra nu era posibilă! Dar cel mai mult îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a avut şi are în continuare grijă de noi toți! (Johanna, Patrula Castorilor)
Această tabără de iarnă a fost una dintre cele mai minunate tabere la care am participat. Vreau sa le mulțumesc fetelor din patrulă care mi-au colorat orele de după stingere, șefei de patrulă care mi-a fost alături și care m-a iertat de câteva genuflexiuni, după cum e tradiția la vidre. Mai vreau să mulțumesc metrizei pentru buna organizare a atelierelor, lui Seus pentru turele de teren din timpul nopții, Anelor și Mariei pentru Laurenția minunată și cumplitului Hades pentru prietenia lui valoroasă. Le sunt recunoscătoare tututror persoanelor care m-au primit călduros în asociație și care fac tot posibilul ca noi să învățăm, să ne distrăm și să petrecem timp de calitate. (Antonia, Patrula Vidrelor)
Dacă majoritatea copiilor au preferat să își petreacă o parte din vacanță acasa, stând pur și simplu, eu am preferat să mi-o petrec cu oamenii care mă fac fericită. Așa că în ultimele zile am avut ocazia de a-mi revedea o parte dintre prieteni. Cunoașteți acel sentiment care te învăluie cu totul atunci când îmbrățișezi o persoană pe care nu ai mai vazut-o de mult timp? Este unul dintre sentimentele mele preferate și în această perioadă am profitat de el din plin. Și nu doar am revăzut oamenii pe care îi iubesc, ci și am avut ocazia să întâlnesc alte persoane. Este minunat să îi faci și pe alții să simtă ca fac parte dintr-un grup mare, care te poate ajuta oricand ești în nevoie.
Și acum să vorbim puțin despre activitățile din tabără. Atelierele au fost minunate, alese cu mult tact pedagogic, deoarece acestea nu te ajută doar în cercetășie, ci și în întreaga viață. Așa că, dacă v-ar plăcea să învățați să faceți un foc, sau dacă vă este frică să vorbiți în public, sau dacă pur și simplu nu știți cum să vă apropiați de alte persoane, ei bine, la cercetași vă este locul, deoarece eu am învățat toate aceste lucruri în doar cinci zile petrecute într-o tabară de-a lor. Știm și cum să ne distram, mai ales noaptea, când este frig, dar tu trebuie să îți spargi ouă crude în cap, să fii stropit cu apa din plin, urmand să primești apoi în față un pumn de faină. Toate acestea la Marele Joc. Așa că, atunci când voi dormeați bine mersi în pătuțul vostru cald, noi alergam de colo, colo, ca să facem rost de obiecte care să ne ajute să facem un foc. Și da, chiar este foarte plăcut să faci asta, în miezul nopții, ar trebui să încercați și voi.
Dacă aveți nevoie de cineva ca să vă spele vasele, nu ezitați să apelați la Tizi Express, compania noastră care spală vase la orice oră din zi, deoarece noi am reusit să îmbinam utilul cu plăcutul, așa că ceea ce vouă vi se pare o activitate plictisitoare, nouă ne face placere! Nu o să mai aveți niciodată ocazia să vedeți niște tineri atât de fericiți că spală vase pentru 50 de persoane și, în același timp, dansează.
Aceasta reprezintă doar o parte din experiența traită în doar cinci zile petrecute alaturi de cercetași, însă mi-ar trebui pagini întregi ca să pot să descriu tot ceea ce s-a întâmplat. În ultimele rânduri, aș dori să le mulțumesc în primul rând părinților mei că m-au lăsat să vin și în această tabară, iar în al doilea rând le mulțumesc tuturor persoanelor care au organizat-o și celorlalți prieteni cu care am petrecut-0. Abia aștept dulcea revedere! Vă iubesc! (Anca-Elena, Patrula Viperelor)
Tabăra de iarnă de anul acesta este probabil una care cu siguranță îmi va rămâne în memorie și nu doar datorită faptului că a fost primul an în care am făcut parte din metriză, ci și datorită clipelor frumoase petrecute alături de cercetașe și cercetași, datorită bună dispoziției care a fost mereu prezentă. Am rămas plăcut impresionată de evoluția cercetașilor și a cercetașelor, de modul în care au reușit să coopereze unii cu alții și de atenția pe care au acordat-o atelierelor desfășurate. Munca în echipă s-a dovedit a fi rezolvarea în nenumărate situații, astfel am reușit să ne îmbunătățim abilitățile de comunicare. Desigur ca nu au lipsit nici momentele solemne, ca învestirile de șefi de patrulă, promisiunile sau trecerea in metriză, momente ce ne-au amintit importanța cerecetășiei în viețile noastre, momente ce ne-au umplut inimile de respect și de iubire. Marele Joc a fost la fel de interesant și de amuzant pentru participanți, dar și pentru metriză și sper că și veghea banchet le-a rămas în minte, fiind una inedită. În încheiere aș vrea să le mulțumesc cercetașelor și cercetasilor, deoarece fără ei nu ar fii fost posibilă aceasta tabără, dar și celorlalți organizatori, persoanelor care ne-au găzduit, tuturor celor care au facut posibilă această activitate. (Anamaria Elena, Akela și Asistent Șef de Trupă, cercetașe)
O tabără…, dar nu ca toate! Întotdeauna mi-a plăcut să îmi petrec timpul cu surorile și cu frații, cercetașele și cercetașii, de aceea taberele sunt un prilej minunat. Tabăra de iarnă s-a terminat, dar am rămas cu amintirile și prieteniile noi legate. În principiu, pentru mine, această tabără a însemnat dezvoltare personală, momente amuzante, momente solemne, dar cel mai mult a însemnat faptul că am petrecut majoritatea timpului cu patrula. Lucrurile care m-au făcut să mă simt bine au fost: metriza, locația, atelierele, mâncarea și… spălatul vaselor. Probabil că peste ceva timp îmi voi aduce aminte de tabara de iarnă din 2018 ca fiind tabara în care am spălat cele mai multe vase din viața mea și tabara în care au existat multe evoluții pozitive. Vă multumesc pentru tot, în special metrizei pentru ca am facut Laurenția de trei ori! (Alessandra, Patrula Viperelor)
Pentru că este prima mea tabără de iarnă, nu prea am cu ce să o compar, dar vreau să spun că m-am simțit foarte bine! Metriza a fost înțelegătoare şi ne răspundea fiecăruia la orice întrebare. Atelierele m-au ajutat mult, mai ales cel de oratorie. În această tabără am ținut primul discurs improvizat în fața cuiva și datorită acestei experiențe, mi-am depăşit unele emoții. Atmosfera a fost una energică, simțeai mereu sentimentul că aparții unui grup, că îți poți împărtăşi mereu ideile, deoarece nimeni nu te judeca. Am rămas cu multe amintiri frumoase şi amuzante, iar pe parcursul următoarelor tabere sper să capăt și mai multe! (Alina, Patrula Viperelor)
Încă de când am devenit cercetaş, adică din toamna anului trecut, am aşteptat cu nerăbdare această tabară de iarnă. Am sperat încă de la început ca va fi una minunată și pot spune, cu mâna pe inimă, ca aşa și a fost. Activitaţile, oamenii, supraoamenii (şefii), totul a fost mirific! Am savurat pe deplin fiecare moment, de la înviorare, la zecile de flotări zilnice, la atelierele organizate de metriză şi chiar până la dezviorare! Mă bucur că am învaţat să lucrez în echipă alături, în primul rând, de patrula mea, dar şi alături de toţi cei prezenţi. Deşi nu am cu ce să compar Marele Joc, cred că el a fost cireaşa de pe tort şi că toată lumea s-a distrat participând. Vreau să le mulţumesc părinţilor Damian și Lucian pentru că ne-au găzduit şi pentru că ne-au binedispus şi să le dedic un B-R-A-V-O! Sunt profund impresionat de comportamentul metrizei care a ştiut să se poziţioneze la graniţa dintre prietenie şi respect şi pot spune că abia aştept următoarea tabără alături de cercetași. (Radu, Patrula Girafelor)
Contraintuitiv, iarna aceasta nu a nins, iar în Tartar e încă frig. Totuși, indiferent de vreme, indiferent de stare, noi tot ne-am strâns. Ne-am adunat în tabără, ca să nu ne scădem, cu voie bună și îndepărtându-ne ușor de tumultumul sărbătorilor, atenți la adevăratul foc ce ardea mocnit sufletele noastre. Că de ar fi să mai vorbim încă cu zeii, ar tremura toți știind că noi aveam focul cu mult înainte de actul îndrăzneț a lui Prometeu.
De vorbit, însă, am făcut-o chiar cu noi, izolați de prietenul tehnologie și înfricoșați de un așa-numit Hades. Și, pendulând între diverse stări, ne-am bucurat cu toții de promisiuniuni, de flotări, de frigul dimineții și de compania rară și interzisă a subiecților. Într-adevăr a fost un amalgam de învățăminte și de povești, de probe și de încercări. O tabără de cercetași, cum s-ar spune într-un singur cuvânt, dacă nu ar fi nevoie de trei cuvinte ca să o poți spune. Cuvintele par multe, dar abia le strâng și le ordonez în șiruri pentru a transmite măcar puțin din ceea ce am trăit. E greu oricum să rup din sufletul ce arde, precum a fost greu să mă rup de patrulă. Și țin să le mulțumesc cercetașilor ce m-au ținut cu picioarele pe pământ, la propriu, în flotare, amintindu-mi de unde am plecat.
Zâmbesc trist, fără prea multe alte sentimente. Nu au loc în Tartar. Însă se înfiripă în mine, lăsându-mă să văd ce însemnă prietenii și oamenii frumoși. Și, mulțumind încă o dată, reînnoinesc și jurâmântul de a ajuta la înfrumusețarea sufletul oricui ne trece pragul verde, împodobit chiar și pe timpuri reci, cu flori și cu ornamente. (Alexandru-Ștefan, Șef de Trupă, cercetași)
NB: Pentru a vizualiza și alte imagini de la activitățile cercetaților, accesați pagina facebook a Asociației.
