Zâmbete, lacrimi de fericire, dragoste, inocență și bucurie permanentă. Pe scurt, tabăra lupișorilor şi a puilor de lup din vara anului 2017. O tabără care, doar într-o săptămână, a contribuit enorm la formarea noastră ca viitori adulți și a copiilor ca viitori cercetași. M-am atașat foarte mult de copiii care m-au făcut să văd lumea prin ochii lor: simplă, pură și veselă. M-au ajutat mereu, până și un zâmbet sau niște cuvinte de încurajare din partea lor motivându-mă. De fapt, am realizat că eu aveam mai multă nevoie de ei decât aveau ei de mine. Nu pot exprima în cuvinte influența pozitivă pe care o aveau asupra mea. Frumusețea naturii, bucuria din ochii copiilor, simplitatea vieții și prieteniile legate m-au făcut să descopăr lucrurile cu adevărat importante și felul în care Dumnezeu ne ajută în fiecare zi.
Am încercat să îi fac să lucreze ca o echipă cu toții, să se gândească mai întâi la ceilalți și să vadă partea bună a lucrurilor. Spre sfârșitul taberei am rămas surprinsă plăcut de faptul că mulți dintre ei au venit să-mi spună că ar mai sta “o sută de săptămâni” în tabără. A fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată, să fiu înconjurată timp de o săptămână numai de copii care m-au lăsat să fur o bucățică din lumea lor, să mă joc împreună cu ei, să alergăm prin ploaie sau prin soarele puternic, să cântăm și să surâdem la greu, să mă simt ca și cum aș fi fost de vârsta lor. Nu regret nici o clipă timpul nedormit pentru a le pregăti Marea Vânătoare sau Olimpiada, nici mesele sărite pentru ca ei să primească o porție în plus, când se întoarceau din drumeții și erau înfometați. Cel mai emoționant moment a fost atunci când puii de lup și-au dat promisiunea, apoi au venit, plângând și râzând în același timp, ca să mă ia în brațe și să mă asigure că lacrimile lor sunt de fericire.
La plecare am simțit că mă despart de frații și de surorile mele, dar am rămas cu niște trăiri speciale și cu niște amintiri care nu mă vor părăsi niciodată. Îi admir pe copiii și șefii minunați alături de care am stat și le mulțumesc pentru că mi-au schimbat felul de a vedea lucrurile într-un mod în care nu m-aș fi așteptat.
Alexia Trandafir
Tabăra de anul acesta a puilor de lup și a lupișorilor a fost o experiență minunată. Fiecare micuț mi-a demonstrat că poți zâmbi neîncetat – chiar dacă poaia ne obliga, din când în când, să încetăm jocul pentru a ne adăposti, sau inspecția colonelului Hathi începea, iar în corturi încă nu erau ordonate toate bagajele –, dar și că o îmbrățișare este binevenită oricând. Lacrimi au fost, aproape la fel de multe ca şi stropii de ploaie, dar majoritatea au fost de bucurie și de încântare. Cel mai emoționant moment a fost, cu siguranță, careul la care au fost depuse promisiunile, iar cel mai trist, hmmm…, nu cred că a existat. Mowgli a fost salvat de două ori din mâinile regelui maimuțelor – o dată de puii de lup care i-au oferit regelui mâncare și a doua oară de lupișorii care i-au arătat secretul focului. Copiii l-au însoțit pe micul pui de om în aventura sa pe toată durata taberei, iar la final au ascultat peripețiile sale din satul oamenilor și povestea lui despre Mowglesă. Sunt convinsă că toți s-au întors în „jungla urbană” cu nenumărate noi povești pentru că, deși am fost un „bătrân lup”, și eu am acum multe întâmplări de povestit, dar și o dorință arzătoare de a-i revedea pe toți cât mai curând.
Maria Moşneag
Acțiune de cinci stele, fantezie precum doar copii mai pot avea în zilele noastre, aventură cum doar în junglă se poate întâlni, tragedie mai ceva ca-n Romeo și Julieta și o comedie demnă de Hollywood, iar dacă credeți că tocmai o să vă prezint cel mai tare film apărut de curând, nu sunteți departe de adevăr. Sau… poate sunteţi.
Aceasta a fost mai degrabă cafeaua mea, cinci în unu, din fiecare zi, în perioada 18-23 iunie, perioadă în care s-a desfășurat tabăra puilor de lup (fetițelor) și a lupișorilor (băiețeilor), în Valea Cheii din Munţii Leaota, județul Argeș. Aproximativ 60 de copilași cu vârstele cuprinse de între 6 și 12 ani au învățat, s-au distrat și s-au format cu ajutorul povestirilor din Cartea Junglei în care rolurile principale le-au avut Cercetașii Români Uniți și Cerceașii Munților.
Dacă ar fi să descriu tabăra, aș spune că a fost o combinație de muzică rock, cea care te îndeamnă spre acțiune și în același timp îţi poate aduce dureri de cap, de muzică clasică, cea care te relaxează și îți oferea pacea, de asemenea a fost precum o piesă rap, cu un mesaj din care fiecare putea învăța cîte ceva frumos, dar mai ales precum un cantec folk pe care odată ce îl auzi, nu ai mai dori să pleci de langă foc.
Nicoară Miron
Vacanța de vară din anul acesta a început într-un mod inedit. Dacă majoritatea elevilor stau închisi în case sau în apartamente din cauza caniculei sau a monitoarelor de tot felul, eu mi-am petrecut prima săptămână alături de nişte oameni frumoşi şi de nişte copii minunați, plini de energie şi de voie bună. Chiar dacă vremea ne-a pus la încercare încă din prima zi – fiind nevoiți să desfaşuram activități precum montarea corturilor şi prepararea cinei pentru micuți pe ploaie –, am reuşit să facem față tuturor provocărilor. Tabăra s-a desfăşurat în Valea Cheii din Munții Leaota, un loc potrivit pentru campare şi jocuri. Serile le-am petrecut cu toții în jurul focului, la veghe, momomente minunate pline de cântece, de jocuri şi de dans.Copiii s-au distrat pe cinste – dar şi noi alături de ei –, au legat prietenii şi au descoperit o parte din tainele cercetăşiei. Totul s-a sfârşit cu veghea finală, unde toți am petrecut momente de neuitat alaturi de puii de lup şi lupişori, dar şi alături de o parte dintre părinții acestora. Abia aştept tabăra următoare care sunt sigură ca va fi plină de alte clipe de neuitat.
Ana Barangă
De la ploile mărunte şi răcoroase, la căldura focului protectiv de la trei dimineata şi la momentele amuzante şi emoţionante care au avut loc pe parcursul acestei tabere minunate, întreaga experienţă a fost o adevărată lecţie de viaţă. Iar ceea ce realizez acum este că a surprins perfect tema spirituală a acestui an cercetăşesc, şi anume: “Acela care va vrea să fie mare intre voi, să fie slujitor al vostru” – Marcu 10, 43.
Micuţii pui de lup şi lupişori ne-au readus aminte de cât de minunată este lumea văzută prin ochii lor. Au fost constant uimiţi şi nerăbdători de aventură, iar noi i-am încurajat şi i-am ajutat în tot ce am simţit că au avut nevoie, realizând astfel o experienţă educativă surprinzătoare.
Concluzia pe care eu am deprins-o în această săptămână, petrecută printre toate personajele junglei, a fost că noi trebuie să fim schimbarea pe care vrem să o vedem în alţii şi acesta este şi motivul pentru care aştept cu nerăbdare următoarea tabără cu cercetaşii.
Ana-Maria Vasiloiu
