De Sfântul Andrei, în ziua de 30 noiembrie 2017, dis-de-dimineaţă, 40 de cercetaşi şi şefii lor şi-au pus cravatele la gât, rucsacii în spate, şi au urcat în tren cu emoţia şi bucuria unei noi aventuri: tabăra de formare pentru şefii şi asistenţii de patrulă, la Blaj! Timp de patru zile, Seminarul Facultăţii de Teologie Greco-Catolică de la Blaj a găzduit tineri din Oradea, Beiuş, Bucureşti, Focşani, Călăraşi, Alba Iulia şi Moineşti din Asociaţia Cercetaşii Români Uniţi şi Asociaţia Cercetaşii Creştini Români.
Tabăra s-a axat atât pe formarea pedagogică a tinerilor, pentru a-şi îndeplini cât mai bine misiunea de şefi şi asistenţi de patrulă, cât şi pe formarea lor spirituală, în calitate de lideri creştini. Cercetaşii au fost încântaţi de ocazia de a lega prietenii strânse şi de a învăţa cum să fie mai pregătiţi pentru a trăi la superlativ viaţa de patrulă, iar eu am fost mândră de implicarea lor – au pus întrebări despre probleme concrete întâlnite de aceştia şi am încercat, împreună, să găsim cele mai bune soluţii.
Echipa noastră de şefi a fost compusă din formatori din oraşe şi asociaţii diferite, şi, cu toate că am organizat pentru prima dată o tabără în această formaţie, am lucrat împreună foarte bine, fiecare aducând în joc experienţa, implicarea şi creativitatea sa. Ca să fiu sinceră, aveam emoţii deoarece aceasta a fost prima tabără de formare pe care am condus-o, în trecut fiind doar participantă la acest tip de tabere. Nu m-am temut însă de o lipsă de cooperare din partea formatorilor, fiindcă cercetaşul este prietenul tuturor şi fratele oricărui alt cercetaş. M-a atins motivaţia fiecărui şef de a se oferi necondiţionat, servindu-i pe ceilalţi chiar şi în detrimentul orelor de somn – căci, după fiecare zi, până după miezul nopții, evaluam patrulele şi discutam despre obiectivele ce urmează a fi îndeplinite ziua următoare.
Am ţinut ateliere despre evoluţia în viaţa de cecetaş, organizarea asociaţiei, grupurilor şi a patrulei, rolul şefilor de patrulă şi secunzilor, posturile de acţiune din patrulă, securitatea în tabără şi reguli de campare, gestionarea conflictelor, prim ajutor şi igienă, şi multe alte subiecte care vor fi aplicate practic în ieşirile şi taberele următoare.
Privind formarea spirituală, numită în cercetăşie poteca albă, pr. Andrei Mărcuş i-a provocat pe cercetaşi să pună pe tablă calităţile pe care le doresc de la un şef de patrulă, subliniind apoi, dintre acestea, virtuţile cardinale şi demonstrându-le printr-un joc faptul că ei sunt lideri creştini şi că trebuie să îşi asume acest rol. Mihai Şona, student la teologie la Cluj şi drumeţ al nostru, i-a provocat pe frații cercetași și pe surorile cercetașe cu întrebarea Cine este Dumnezeu?.
Vineri, 1 Decembrie, am participat la Te Deum, la Capela Arhiereilor, lăudând și mulțumind lui Dumnezeu alături de părintele paroh Cristian Rus și pr. Andrei Mărcuș pentru darul unității naționale pentru care au luptat înaintașii noștri, mulți dintre ei fii și fiice ale Blajului. Cercetaşii au avut apoi ocazia de a se întâlni cu PF Cardinal Lucian, al treilea cardinal român, şi PS Claudiu Pop. Răspunzând întrebărilor noastre, PS Claudiu ne-a vorbit despe rolul Providenţei în viaţa noastră, iar Cardinalul Lucian ne-a povăţuit să nu ne temem decât de Dumnezeu, dându-ne drept exemplu câteva mărturii impresionante de credinţă pură şi sacrificiu din perioada în care comunismul a desfiinţat Biserica greco-catolică, preoţii și credincioșii greco-catolici fiind urmăriţi şi persecutaţi de Securitate. Cu un curaj alimentat de credinţă şi speranţă, preot clandestin pe atunci, dânsul mergea la întâlniri secrete, în casele oamenilor sau în beciuri, pentru a celebra liturghii şi a spovedi credincioşii. Duminică, în ultima zi de tabără, am participat la Sfânta Liturghie de la Catedrala „Sfânta Treime”.
La finalul taberei, discutând cu fiecare cercetaş în parte la Curtea de Onoare, am simţit că eforturile noastre au meritat, experienţa acestei tabere urmând să se reflecte pozitiv în nivelul patrulelor. Am fost chiar uimită să văd că cercetaşii îşi făcuseră deja planuri de acţiune pentru a-şi pregăti mai bine patrulele, demonstrând faptul că atelierele chiar i-au motivat şi inspirat. Implicarea şi devotamentul lor sunt cele mai mari răsplăți pentru mine, aşadar nu pot decât să îi mulţumesc Domnului pentru că ne-a dat puterea şi voinţa de a organiza această tabără de formare.
Şi, aşa cum spunea şi PS Claudiu, poate că Providenţa a făcut ca noi să fim în această formaţie şi în această perioadă, trăind clipe de har şi bucurie la Blaj – locul în care unde au fost Mihai Eminescu la 16 ani, Avram Iancu la 24 de ani, alături de Ioan Inocențiu Micu Klein care se odihnește în Catedrala Blajului și lângă amvonul din care și-a rostit Simeon Bărnuțiu „Discursul de la Blaj”, un proiect ce avea să se împlinească 70 de ani mai târziu, la 1 Decembrie 1918. Poate că, deşi nu realizăm pe moment, această tabără a fost un pas înainte pe calea cea dreaptă – aşa cum şi pe munte, făcând mii de paşi fără să îl conştientizăm pe fiecare, abia când ajungem în vârf vedem drumul parcurs.
Lucia Trandafir