La Auditoriumul Bibliotecii Naționale a României în 3 iunie 2014 sub patronajul Secretariatului de Stat pentru Culte a fost organizată de ISD “Ovidiu Șincai” conferința cu tema: “Dimensiunea socială a relației dintre statul român și cultele religioase”.
Intervențiile participanților au încercat să răspundă la întrebările: Care sunt aspectele și efectele sociale ale parteneriatului dintre statul român și cultele religioase? Este acest parteneriat în consonanță cu democrația? Cum s-ar putea dezvolta acest parteneriat în orizontul întăririi cetățeniei democratice în România?
În cuvântul său PS Mihai, episcopul greco-catolic de București, a subliniat rolul Bisericii Catolice în domeniul social prin școlile și asociațiile sale caritabile.
În Romania, Legea nr. 489/2006, privind Libertatea religioasă şi regimul general al Cultelor pleacă de la premisa de bază a recunoaşterii de către Stat a rolului pozitiv al cultelor în viaţa societăţii româneşti contemporane:
“Statul Român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educational, social-caritativ, cultural şi de parteneri sociali, precum şi statutul acestora de factori ai păcii sociale” (art. 7, alin. 1).
Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute (art. 8, alin. 1).
Ca urmare a acestei atitudini, o nota deosebita în Lege a Cultelor se concretizează prin aceea că există posibilitatea parteneriatelor sociale de interes comun încheiate între Stat şi Biserică sau Culte (art. 9, alin. 5). În acest sens, se trece de la simpla respectare a libertăţii religioase şi a autonomiei cultelor la cooperarea-parteneriat social dintre Stat şi Biserică în viaţa societăţii româneşti. Tot în această privinţă se menţionează şi faptul că Statul sprijină activitatea cultelor ca furnizori de servicii sociale (art. 10, alin. 6).
