Transmiterea credinței prin educație, ca un cod de etichetă formală, este într-o criză vizibilă. Cei mai tineri nu mai simt nevoia de a-l cunoaște Dumnezeu – pe care nu-l văd. Mai mult, rapiditatea comunicării nu lasă spațiu detașării și discernământului. Plecați în patru zări și bulversați, dezrădăcinați, mulți tineri lasă în urma lor vorbăria și mai ales promisiunile deșarte, fără corespondența vieții întrupate.
Ecourile schimbării la față a lui Isus ne spun că Biserica nu are succes doar prin imaginea sa publică. Ea este chemată în primul rând la mărturia membrilor săi și la perseverența credinței!
Pe Muntele Taborului, flancat de Moise și Ilie, Isus apare într-o lumină inefabilă. Petru, Iacob și Ioan, de față, s-au prăbușit însă cutremurați la pământ. Simon Petru abia poate îngăima câteva cuvinte. Cu toate acestea, pe el și pe confrații săi îi așteaptă risipirea. Arestarea lui Isus, patima și moartea sa le va vădi ucenicilor slăbiciunea, frica, disperarea. Nu vor fi înțeles mare lucru din minunea de pe Tabor, dar le va fi de folos, abia după ce Spiritul îi va fi însuflețit complet prin pecetea lui Isus.
Mesajul celor șapte episcopi reamintește același lucru: Biserica nu a fost distrusă atunci când moștenirea sa publică i-a fost răpită; persecuția conduce pașii credincioșilor sub puterea Providenței. Martirii au rămas martori ai lui Isus „și în sfinte catedrale, și în temnițe cu hoți”, înaintea adversarilor, ca și în mijlocul micii turme clandestine. Pe când regimul trâmbița cu emfază sfârșitul religiei, credincioșii au fost martori – inactivi public, da! – ai unei Biserici vii, care nu s-a prăpădit! Au luat crucea, s-au rugat, au dus iertarea în iadul persecuției, oferind pacea acolo unde ea a fost primită și au pregătit viitorul. Un viitor neîngrădit de nimeni – prin puterea și perseverența credinței personale!
În fața lui Isus răstignit – același Isus care s-a schimbat la față pe Tabor și care, murind, va învia – să putem crede că mărturia și străduința vieții zilnice conduc în preajma sufletelor! Că aura lui Isus din noi este apostolatul primordial pe care Domnul îl așteaptă de la noi pentru a-l oferi semenilor! Că Inima Maicii Preacurate triumfă deja în vieți fidele lui Isus! Că fără moartea semințelor în glie nu va fi rod la anul!
