Sfântul VASILE – Învățător al Bisericii în timpuri grele și de lepădarea a credinței

Sfântul VASILE – Învățător al Bisericii în timpuri grele și de lepădarea a credinței
31 Decembrie
2023

Sfântul VASILE – Învățător al Bisericii în timpuri grele și de lepădarea a credinței

Textul pe care-l propunem de sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare îi aparține Adriennei von Speyr (1902-1967), mistică elvețiană însoțită sufletește de părintele Hans Urs von Balthasar (1905-1988). Cu o misiune deosebită în viața Bisericii, această femeie medic, imobilizată în ultimii ani de viață la pat, cu suferințe care o asociau Patimilor Domnului, avea printre multele carisme și darul de a citi peste timp portretele interioare ale diferiților sfinți. Astfel s-au născut pagini minunate, publicate postum, care radiografiază sufletul sfinților, descriși, iată, într-o manieră inedită din perspectiva recunoașterii voinței lui Dumnezeu în viața lor și a rugăciunii personale.

*
„Rugăciunea îi permite astfel să găsească echilibrul dintre știință și umilință. Rugăciunea este cea care întotdeauna îi oferă calea de a ieși din această dilemă, criteriul a ceea ce este corect și ceea ce este fals. Îi oferă puterea de a-și apăra ideile și de a intra în bătălie împotriva noilor idei false. Rugăciunea îi echilibrează existența și reacțiile. Dumnezeu îi oferă știință în rugăciune – pentru că este un act umil – iar apoi îi permite să ducă în mod smerit certitudinile în munca sa. Dacă Vasile nu ar fi fost un astfel de om al rugăciunii, el ar fi o persoană a incertitudinii extreme. Umilința sa ar degenera foarte repede în disperare și tendințe maladive; inteligența sa s-ar transforma ușor în prea mare siguranță de sine. Rugăciunea este pentru el mijlocul care „leagă” totul. Tocmai pentru că el cunoaște instabilitatea talentului său, își dă seama zilnic că nu poate să se bazeze deloc pe sine, ci doar pe Dumnezeu. Astfel, în ciuda pendulării între ezitare și certitudine, el poate să își îndeplinească sarcina într-un mod complet sistematic. (…)

Este foarte binevoitor cu oamenii; dar pentru că e chemat să fie teolog, el trebuie să fie ferm în ideile sale. Acest lucru îi taie legăturile cu anumiți oameni. În chestiuni ecleziale importante, el nu cunoaște compromisul; știe că tot ceea ce stabilește trebuie să fie de neclintit pe termen lung. Rugăciunea este cea care îl învață acest lucru. El simte că nu are dreptul să lege o prietenie dacă nu s-a găsit și testat un consens în privința doctrinei Bisericii. Altfel, el ar simți că și-ar trăda misiunea. El își ia misiunea în serios, într-un mod aproape solemn. Este dur atunci când o apără. Nimeni nu ar trebui să-i sugereze că el nu ar cunoaște adevărul. Se simte ca un Părinte al Bisericii”.

(Das Allerheiligenbuch I, Johannes Verlag, 1966 – traducere din engleză: The Book of All Saints, Ignatius Press, 2008, p. 42-44 de A.Vara)