Sărbătoarea patronală a Episcopiei greco-catolice de București

Sărbătoarea patronală a Episcopiei greco-catolice de București
03 Aprilie
2016

Sărbătoarea patronală a Episcopiei greco-catolice de București

După instalarea primului episcop al nou înființatei Episcopii greco-catolice cu sediul în capitală în august 2014, sărbătoarea patronală a eparhiei a fost aleasă Bunăvestirea.

Cum Bunăvestirea cade de cele mai multe ori peste săptămână, iar apostolatul nostru în București fiind concentrat pe celebrările duminicale, anul acesta s-a celebrat sărbătoarea Întrupării Domnului în Duminica a III -a din Postul Mare.

*

Răspunsurile liturghiei au fost date de un grup de studenți ai Colegiului Pio Romeno care au sosit la București alături de rectorul lor, P. Gabriel Buboi. Alături de Preasfinția Sa Mihai și preoți, a fost prezent la altar, din partea Înalt Preasfinției Sale Ioan Robu arhiepiscop și mitropolit romano-catolic de București, Preasfinția Sa Cornel Damian, episcop auxiliar.

Au fost prezenți, de asemenea, numeroși cercetași din cadrul Grupului Vasile Aftenie din Asociația Cercetașii Români Uniți din București.

La sfârșitul liturghiei a fost reînnoită formula de consacrare e Episcopiei la Inima Maicii Preacurate.

*

Redăm mai jos câteva pasaje din predica Preasfințitului Mihai:

Orice generație de creștini care pierde din vedere crucea drept fundament al întâlnirii cu Domnul, riscă să-și rezume propria existență într-o alunecare siropoasă prin lume. Fără crucea – pe care viața o revarsă peste noi! – intrăm în întunericul rațiunii care nu poate explica totul, lipsindu-ne de vâna omeniei, fiindcă ne-am pierdut în inimă entuziasmul pentru adevărul lui Hristos.

(…)

Această celebrare a Buneivestiri nu e o formalitate, ci un semn de pietate, de încredere în iubirea lui Dumnezeu care ia trup din trupul Mariei pentru a veni între noi, a putea suferi și muri. De ce? Ca să ne arate că El s-a pus mai prejos pentru a nu ne lipsi de dragostea sa și a ne oferi mântuirea. Același limbaj al jertfirii de sine folosit de Hristos i-a permis Bisericii să câștige inimile fiecărei generații, făcând credibilă religia Domnului care răspunde răului cu bunătate și iertare. (…)

Bunăvestirea este celebrarea Cuvântului veșnic făcut trup. Deasupra altarului catedralei sperăm să o putem vedea în curând reprezentată pe Maica Sfântă, purtând pe piept discul luminos cu Emanuel, adică Dumnezeu cu noi. De aceea, Întruparea este taina unificării Cerului cu pământul, fiindcă Sfânta Treime intră în istoria noastră prin ascultarea deplină a unui suflet cast, fără prihană și pe deplin disponibil necunoscutului ceresc. Acceptarea Mariei în fața propunerii lui Dumnezeu precum și schimbarea dramatică a vieții sale care a urmat apoi, ne arată că venirea lui Dumnezeu în mijlocul nostru cere o schimbare radicală. Dar… Bunăvestirea ne pune mai ales în situația de a redescoperi bunăvestirea încredințată nouă, personal. Adică: simțul încredințării Mariei în mâinile Tatălui poartă cu sine implicit și riscul Crucii.

„În ea, soarele ceresc nu află umbră” spunea Berulle despre Maica Domnului. Sunt două feluri de măreție: unul care consistă în a-l lăsa pe Dumnezeu să treacă prin tine, transparența; celălalt a-l refuza, opacitatea. Măreția transparenței este taina Mariei! De aceea Biserica poate cânta: Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătare tainei celei din veac; Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face...

Maică Sfântă de la Bunavestire, minunea trăirii ascultării și încrederii în Providență, păzește Episcopia noastră care s-a pus sub scutul tău și adu peste noi și peste lume binecuvântarea Domnului!