La 1 ianuarie 2023, am sărbătorit hramul catedralei din București, „Sfântul Vasile cel Mare”. Am făcut-o întâmpinând un an nou cu credință, rugându-ne și pentru sufletul Papei emerit Benedict XVI care s-a reîntors în ajun la Casa Tatălui Ceresc. Ca și în alți ani, a fost celebrarea memoriei vii a unei comunități de credință, o celebrare care ne leagă de generațiile precedente. „Biserica zidește altare, și în altare există acel legământ al unor generații care s-au succedat înaintea noastră. Nu a început cu noi această biserică și nici nu se termină cu noi”, a spus PS Mihai în predica sa.
„În prima zi a anului civil celebrăm aici, la București, hramul catedralei. O zi de bucurie, de har și de credință, cu recunoștință pentru Dumnezeu. Celebrăm, totodată, bucuria și necazurile celor care ne-au precedat, istoriile lor de har pe care le regăsim prezente în comuniunea sfinților. Totul e surprins în masa altarului! Nu facem comemorări cu depunere de coroane. E bucuria comuniunii cu cei care ne-au precedat, vii și prezenți nouă de Dincolo.
Este adevărat că taina viitorului rămâne pentru noi – ca parte a Bisericii – o chestiune dureroasă. Ne lovim într-adevăr de neputința de a controla creșterea sau descreșterea comunității din care facem parte. Printre rătăcirile prezentului credem uneori că ar fi suficient să considerăm Biserica o asociație care „produce”. Până în 1989, vă amintiți cu câtă emfază se vorbea despre „producție”! Or o asemenea viziune nu e zidită pe Evanghelie și nu poate să trezească, nici măcar în propriile familii, interesul pentru bucuria prieteniei cu Dumnezeu, pentru lucrurile și voința lui, pentru viața trăită în sfințenie pe care martirii și-au câștigat-o în fața Cerului.
Dumnezeu râde de noi, atunci când pretindem să stăpânim situațiile. A nu vedea felul său de a învinge inima omului înseamnă să nu observăm că în Biserică victoriile se măsoară prin energia credinței.
Planurile lui nu sunt calculate după judecata noastră prezumțioasă. Cu toate că persecuția părea să fi frânt viața Bisericii, El le-a dăruit pe mai departe credincioșilor harul de a trăi bucuria credinței, jertfa – prin viața urmării lui Hristos de care aceștia au dat dovadă.
Hristos ne propune, astfel, chemarea la sfințenie, dar nu ca pe o strategie lumească de a parveni la un țel interesat, obținut în general prin eforturi de voință, ci pentru a arăta că trăim și rodim harurile Botezului pe care l-am primit. Sfințenia trebuie să fie bucuria de a semăna cu Isus, prietenia cu El, legătura și încrederea că așa ne este cel mai bine. Dumnezeu e căutat în cărți, or îl aflăm în rugăciune! – spunea Padre Pio. Dacă azi lumea nu mai crede este din cauza lipsei de rugăciune. Pe Dumnezeu nu-l aflăm în cărți; cu cât te rogi mai mult, cu atât mai mult crește credința și-l afli pe Dumnezeu. Nu-ți uita niciodată de rugăciune; roagă-te deseori în timpul zilei. Și fă și puțină meditație. Îl vei afla pe Dumnezeu!
Evanghelia zilei se termină cu episodul când Isus la 12 ani rămâne la Templu. Ne spune astfel că Dumnezeu ne este Tată! Lui îi aparținem, în brațele lui ne aflăm înainte de a fi fiii sau fiicele unei mame și a unui tată! Nu e un act de rebeliune, ci de ascultare să rămânem în umbra lui Dumnezeu! La cumpăna anilor, Isus ne invită să privim altfel lucrurile!”
– PS Mihai
PS Mihai a salutat ca un gest de comuniune prezența și concelebrarea Mons. Germano Penemote, consilierul Nunţiaturii Apostolice și reprezentant al E.S. Nunțiul Apostolic, arhiepiscopul Miguel Maury Buendía, care nu se află în țară în aceste zile.
