Faptul de a se crede superiori celorlalți i-a condus pe mai marii Legii la pierderea harului de a-l recunoaște pe Mesia. Prezumția de a fi în posesia Adevărului i-a făcut să creadă că vanitatea ar putea fi o virtute, astfel că refuzul lor de a se deschide lui Isus a deschis ușa mântuirii tuturor neamurilor. Uneori cădem și noi în ispita de a ne crede mai buni decât ceilalți. Dacă prin har nu suntem ca cei răi, deși avem același aluat al slăbiciunii, trebuie să știm că, asemănându-ne lui Isus, ne abținem de la judecată și nu răspundem răului cu rău. Trăind și oferind iertarea, compasiunea, viața omului credincios ține, într-adevăr, de cuvânt și merge pe încrederea în Dumnezeu. [...]

Episcopia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” de București Rigoarea speranței

Rigoarea speranței
18 Decembrie
2015

Rigoarea speranței

Sub egida Catedralei greco-catolice din București, a apărut la editura Surorilor Lauretane din Baia-Mare, broșura pastorală a PS Sale Mihai intitulată: Rigoarea speranței.

„Scrise în momente diferite, pentru ocazii diferite, paginile de față caută mărturia speranței în Hristos și rigoarea sa – biruința sigură a Domnului. O speranță riguroasă și, prin urmare, practică, deci posibilă, care poate deveni realitate în viața oricui, dacă alege să nu-și clădească alt viitor decât cel dăruit de Dumnezeu. Prin har, desigur, dar și prin răspundere.

Preasfințitul Mihai ne invită să vedem că: „Diferența dintre speranța în Hristos și ceea ce numim noi speranță provine dintr-o esențială lipsă de rigoare. Pentru un suflet ancorat în credința față de Dumnezeu și practica Binelui în propria viață, în mărturia de a face parte din Biserică, a regăsi rigoarea speranței este esențial pentru a rămâne deschis viitorului. Fără reîntoarcerea la Dumnezeu omenirea nu poate avea viitor, fără repunerea temeliilor credinței nu există speranță, fără rugăciunea care îl reașează de-a pururi pe Hristos în centru, nu vom avea decât ură și distrugere”.