Așa cum cei mai mici – puii de lup și cercetașele – încununează un an de activități cu tabăra de vară, și călăuzele, fetele peste 17 ani, au parte de aventura lor. Aici însă e vorba de o tabără ceva mai specială: nu este o tabără fixă, unde îți pui cortul și rămâi pentru toată săptămâna, ci una mobilă, o rută pe care îți iei rucsacul în spate și străbați dealuri, câmpuri, păduri și sate. Trăiești din puținul pe care îl ai și, cum am observat după ruta din acest an, pe care îl primești.
Acestea fiind spuse, anul acesta am planificat o rută a călăuzelor pe colinele Transilvaniei. Am pornit în 27 august din Copșa Mică pentru a ajunge în 2 septembrie în Secășel, după ce am traversat multe sate mai mult sau mai puțin cunoscute, precum și Blajul, orașul nostru de suflet. Au spus „DA” acestei aventuri 11 călăuze din București, Oradea, Călărași și Focșani, însoțite de părintele Marco, de la Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți.
A fost un timp de har, un timp pentru noi și Dumnezeu, un timp fără telefon, internet sau alte distrageri. Am trăit simplu, folosindu-ne de puținul pe care îl căram după noi – un cort, puține haine, mâncare pe care o luam din satele prin care treceam și câteva obiecte cercetășești pe care nu ai vrea să le uiți acasă.
În rest, am trăit din comuniunea noastră, bucurându-ne cel mai mult de noi – povestind ce am făcut în ultimul timp, amintindu-ne alte aventuri cercetășești care ne-au legat așa de tare, cântând, gătind, împărțindu-ne greutățile fizice, dar și sufletești – și de timpul pe care i l-am dedicat lui Isus – având zilnic Momentul Lumină, un timp personal de meditație și rugăciune, celebrând zilnic Sfânta Liturghie, rugându-ne de trei ori pe zi Angelus și rostind câte un rozariu când drumul era mai anevoios și rucsacul ne apăsa mai greu umerii.
Sună idilic, dar acest parcurs nu a fost ușor. Chiar din a doua zi a rutei am fost provocate, aproape împinse să renunțăm, de toate greutățile: o potecă greșită, o căldură dogoritoare, de peste 36 de grade Celsius, și un câmp nesfârșit, lipsit complet de vreun copac sau tufiș care să ne ofere o idee de umbră. Chiar și după găsirea drumului bun, am mers așa, ca prin pustiu, timp de 4 ore. A devenit, așadar, și o luptă psihică, pe lângă cea fizică, însă a fost o luptă pe care am dus-o fiecare cu Isus pășind lângă noi. Am avut apoi și parte de multe ore parcurse prin umbra pădurii sau coborând dealurile luminate de cel mai frumos apus, târziu, fiindcă fusese o zi lungă. Celelalte zile au continuat cu dificultățile și bucuriile lor, însă simțisem deja că am trecut testul, eram întărite și motivate să continuăm orice ar fi.
Iată câteva din mărturiile călăuzelor: „DUMNEZEU A FĂCUT CA SĂ AVEM PARTE DE ACEASTĂ RUTĂ ÎMPREUNĂ”. Mai jos, desfășurarea, pe zile, a întregii rute.
Zilele petrecute de Maria în Lisabona, ca voluntară în tabăra Scouts d’Europe (FSE) pentru Ziua Mondială a Tineretului, au adus roade și în ruta națională. După cele două săptămâni în corul FSE, Maria a prins mult curaj și a împărtășit cu noi o mulțime de cântece în canon și pe voci, cântece pe care am ajuns să le cântăm chiar ore în șir pe traseu.
Părintele Marco, deși pentru prima dată alături de cercetași, ne-a oferit cu discreție îndrumarea spirituală de care avem atâta nevoie! A mers alături de noi, pas cu pas, pe pământul uscat sau pe noroiul gros de după ploi, ne-a împărtășit povești din ieșirile lui cu tinerii, ne-a învățat jocuri care ne relaxau după o zi grea, a râs cu noi, și, cel mai important, ne-a adus aminte că Dumnezeu este cu noi. Îi suntem profund recunoscătoare pentru toată dărnicia pe care ne-a oferit-o și pentru toată simplitatea cu care ne-a însoțit.
Nu în ultimul rând, am învățat de la săteni și de la gazdele noastre. Am întâlnit oameni incredibili, care ne-au arătat ce înseamnă generozitatea nu prin opulență, ci prin simplitate și modestie. În fiecare seară, când ajungeam în satul în care am decis să campăm, eram primite cu înțelegere și chiar încântare. Sătenii doreau să ne împărtășim poveștile și să ne vadă cântând, apoi veneau cu câte un castron mare de roșii, ardei, castraveți și ceapă (am mâncat salată de roșii zilnic!), ne dădeau apă ca să ne spălăm și se arătau întotdeauna gata să ne ofere orice avem nevoie din puținul lor. Au fost toate aceste gesturi aparent mărunte care ne-au atins inimile: o bătrână din tren care ne-a oferit apă și mâncare fiindcă noi aveam un drum mai lung înainte, o doamnă în Valea Viilor care s-a oprit în drum și ne-a spus că suntem tare frumoase, familii care ne-au deschis poarta pentru a lua apă de la cișmea, vecini ai gazdelor care ne-au întâmpinat cu gogoși calde, pufoase… iar lista poate continua.
Cu siguranță, sunt multe lucruri care nu au fost menționate aici, însă care au contribuit la toată povestea rutei noastre, o rută care a însemnat o călătorie spre sine, pe pașii credinței. Însă aceste „alte” amintiri vor rămâne în sufletele noastre și notate în grabă în carnetele de călăuză.
Aventura continuă!
Desfășurarea Rutei de vară, pe zile, fotografii și filmulețe:
Ziua 1 : Copșa Mică-Axente Sever-Valea Viilor. O zi cu mult soare☀️, dar și cu multă bucurie de a ne revedea
Vezi această postare pe Instagram
Ziua 2 : Valea Viilor-Agârbiciu-Șeica Mică. Deși nu se observă din poze, a fost cea mai dificilă zi…
Vezi această postare pe Instagram
Finalul zilei 2 a fost încununat de un apus superb deasupra satului Şeica Mică… Am dormit bine, Maria chiar cântând în somn…
Vezi această postare pe Instagram
Ziua 3 : Șeica Mică-Micăsasa-Lodroman. Echipa de novice a fost tare sprintenă, bucurându-se mai târziu de o siestă lungă în pădure, acompaniată de căprioare curioase. 🦌 Șefele din echipa inter-metriză nu au rezistat insistențelor Isabelei de a se opri la fiecare loc ce arăta ca o sursă de distracție…
Vezi această postare pe Instagram
Ziua 4 : Lodroman-Valea Lungă-Glogoveț. Am început ziua rugându-ne Angelus și cântând pricesne în fața crucii instalate la casa Fericitului Vasile Aftenie…
Vezi această postare pe Instagram
Ziua 5 : Glogoveț-Blaj-Cărbunari. Dimineața încețoșată ne-a început cu o urcare anevoioasă, pe noroi. Moralul nostru a rămas ridicat, și cum am văzut Blajul la orizont, în depărtare, cum am început să cântăm… și am tot cântat până la Catedrala Blajului, ore în șir…
Vezi această postare pe Instagram
Ziua 6 : Sanctuarul Fecioarei Săracilor, Cărbunari-Obârşia Tiurului. A fost probabil cea mai frumoasă zi. 🌄Când ştii că o aventură atât de autentică este pe cale să se termine, încerci să te bucuri de fiecare moment mărunt alături de surorile călăuze…
Vezi această postare pe Instagram
Finalul Rutei, ziua 7: Obârșia Tiurului-Secăşel. În penultima zi, Sfânta Liturghie la lumina lumânărilor a fost profundă și încărcată de emoție. Ne-am trezit devreme, la răsărit, pentru a celebra Liturghia înainte de a porni la drum. Am avut un Consiliu de Foc final, la care am realizat cât de recunoscătoare suntem pentru tot ceea ce am primit în acest timp cu har…
Vezi această postare pe Instagram