Cucernicii preoți vor citi prezenta Circulară
în loc de predică la Sfânta Liturghie,
duminică, 23 februarie 2025 –
Duminica Înfricoșatei Judecăți.
Iubiți fii sufletești,
Cu ocazia hramului episcopiei – Bunavestire – de anul acesta, duminică, 30 martie, la sfârșitul Sfintei Liturghii vom celebra Consacrarea și Primirea în fiecare familie a Icoanei Inimii Preasfinte a lui Isus și a Inimii Neprihănite a Mariei. Acest gest reprezintă chezășia abandonării vieților noastre lui Dumnezeu cu speranța binelui peste Biserică, țară și lume! Să ne pregătim sufletește încă de pe-acum pentru acest moment de încredințare spirituală!
Vremurile pe care le trăim sunt dificile. Ca oameni credincioși nu avem toate răspunsurile, dar îi cerem Domnului să ne conducă pașii spre folosul sufletului și spre întoarcerea la El, oricât am fi de păcătoși. Credința nu e, așadar, expresia apartenenței la o asociație lumească, ci convingerea că Dumnezeu nu-i părăsește pe aceia care nu se rușinează de dragostea lui. Chiar dacă ni se pare puțin, nu e puțin, fiindcă lucrurile mici continuă să le facă pe cele mari. În plus, când Răul dă năvală, nu-i totuna în preajma cui stăm. De aceea, comuniunea este esențială pentru a ține împreună drumul cu Domnul.
În timpul persecuției comuniste, Isus a găsit ecoul în inimile și viețile acelora care nu și-au lepădat de mnitatea de copii ai lui Dumnezeu și respectul pentru libertate, întărind valoarea adevărului și a jertfei sale. S-a preamărit în ei, păzindu-i, susținându-i și făcându-i părtași de curajul credinței, iar noi, cei de azi, am putut deveni roada lor după 1989. Nu putem uita cuvintele Maicii Sfinte rostite la Fatima! Mesajul ei ne-a fost temei de speranță, iar legământul față de noi ne mângâie de fiecare dată: „La sfârșit, Inima mea Neprihănită va triumfa!”.
Într-o povestire literară – Povestire despre Antichrist –, autorul Vladimir Soloviov (1853-1900) își imaginează cum va fi venirea Antihristului în lume. Inspirându-se din cartea Apocalipsei, scriitorul l-a imaginat pe acesta ca pe un mare potentat ce aduce pace, stabilitate și siguranță în lume. Deghizat sub chip de om de treabă, el va reuși prin tertipurile sale să ofere umanității cele trei lucruri, fără a precupeți nimic, dar eliminând rezistența în fața a ceea ce el înțelegea să ofere și felul în care a făcut-o. El mai știe că între aparținătorii confesiunilor creștine sunt destui care nu-i acordă încredere și manifestă rezervă față de felul șiret al lui de a acționa. Preocupat, va convoca atunci o reuniune mondială a reprezentanților Bisericilor creștine, ca să-i ademenească în funcție de sensibilitatea istorică a confesiunii lor: catolicilor le propune exaltarea dreptului canonic și a precedenței din Biserică, ortodocșilor, crearea unui muzeu al tradițiilor strămoșești, protestanților le promite finanțarea unei universități dedicate studiului biblic. Mulți din creștinii prezenți vor trece atunci de partea lui. Puțini, cei rămași credincioși păstorilor lor se vor grupa, indiferent de confesiune, în jurul scaunului unde se află așezat papa Petru al II-lea. Starețul Ioan, un personaj proeminent al ortodocşilor îi va spune atunci celui ajuns stăpân al lumii: „un singur lucru lipsește, dă mărire lui Hristos, Fiul al lui Dumnezeu, împreună cu noi”. Nemaiputând rămâne ascuns, omul cel rău se demască, astfel ca Petru al II-lea să aibă timp de a rosti anatema asupra lui și să-l dea în vileag. Cei doi păstori vor fi uciși, dar aceia care vor fi rămași fideli dragostei Domnului, aparent neputincioasă în fața violenței puterii, se vor uni, pregătindu-se de judecata universală. Aceasta urmează să aducă triumful Învierii și predarea în mâinile Tatălui a Creației răscumpărate de Isus. Deși povestirea lui Soloviov pe care am amintit-o este doar ficțiune literară, imaginile acesteia ne ajută să nu pierdem convingerea că Dumnezeu ne conduce pașii și ne susține judecata în confruntarea cu Răul.
Dragi credincioși,
Rugăciunea simplă și încrezătoare, singura armă pentru a ne păstra omenia în vremuri dificile, nu repară doar rănile lumii, ci restaurează ținta istoriei. Ne arată, totodată, colaboratori de neînlocuit ai lui Dumnezeu!
Acum 36 de ani, zorile libertății ne-au oferit posibilitatea de a regăsi lumea civilizată. A fost pentru țară și pentru noi toți o bucurie fără margini. Dumnezeu le-a permis acelora care i-au rămas credincioși să nu trăiască în zadar timpul lung al persecuției. Acest lucru a făcut cu putință ca Biserica să supraviețuiască și să meargă înainte, împotriva oricăror așteptări omenești.
Orice vreme de încercare, oricât ar fi ea de grea este un timp de har. Dacă ceva ne consolează, să observăm că ne aflăm într-o minunată companie – cu Isus și Maica Sfântă! Au fost în timpul vieții pământești urmăriți, la rândul lor, de răutate și de complicitatea neamului omenesc față de puterea întunericului. Dumnezeu a fost tot timpul cu ei, iar planul lui s-a putut desăvârși!
Este firesc să ne simțim descumpăniți în fața încercărilor! Este greu să înțelegem cum este posibilă întoarcerea la mânie, la răutatea gratuită și la ură, la exaltarea minciunii care – fără rușine – se pretinde adevăr. A numi binele, bine, iar răul, rău – nu altfel – este un lucru esențial pentru statura noastră creștină. Isus și Maica Sfântă sunt temeiul speranței noastre! Fără fidelitate față de dragostea și ajutorul Domnului, oricând Răul poate reveni în forță. Tocmai de aceea, fiecare zi este un timp de sacrificiu pentru a rămâne cu Isus și de a crede cu demnitate dincolo de orice speranță! Prin har putem trăi încă de aici bucuria raiului, dacă nu ne lăsăm copleșiți de frică. „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul – zice Hristos –, ci de cel care are puterea să arunce sufletul în adâncurile întunericului!”. Moartea trupului nu e, așadar, cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla. Inima Maicii Preacurate va triumfa!
Isus și Maica Sfântă să ne ocrotească, iar rugăciunile Fericiților martiri să mijlocească ajutorul Domnului peste noi, peste Biserică, peste țară și peste lumea întreagă!
Cu arhierești binecuvântări,
+MIHAI, episcop
București, 23 februarie 2025 – Duminica Înfricoșatei Judecăți
