Predica P. S. Mihai la Evanghelia Vindecării celor zece leproși – 2021
Întâlnirea cu cei zece leproși care îi cer ajutor lui Isus este foarte scurtă. Învățătorul le ascultă rugămintea, trimițându-i imediat să se arate preoților. După Legea iudeilor, îmbolnăvirea sau vindecarea de lepră era declarată numai de preoții de la Templu. Nu era vorba, bineînțeles, de simpla constatare medicală a unei maladii deosebit de infecțioase, ci și de atribuirea/anularea statutului de impur pentru cultul iudaic. Un lepros devenea din punct de vedere civil o ființă moartă.
Leproșii vor da dovadă de încredere – semn că știau regulile – și se vor conforma cerinței lui Isus. Nu vor fi însă vindecați pe loc, descoperind însănătoșirea lor în timp ce se îndreptau spre Templu. Unul singur se va întoarce însă pentru a-i mulțumi lui Isus, un samarinean, un rătăcit pentru iudei și pe care nimic nu-l lega de religia iudaică.
Știm din Evanghelie că Isus a dat dovadă de multă delicatețe și sensibilitate în prezența celor mai neajutorați semeni. Deși nu și-a pierdut niciodată vremea cu temenele sau sensibilități tipice de fată mare ofensată, Domnul pare întristat de lipsa de recunoștință a celorlalți nouă. De fapt, acestora din urmă nu le lipsea politețea. Ei s-au mulțumit să se conformeze cu strictețe legitimei cutume. Le lipsea probabil bucuria de a-l descoperi pe Dumnezeu dincolo de legi, cutume, observanțe. Aveau acel tip de legătură „corectă” și cerebrală cu Majestatea vindecătoare a lui Dumnezeu. Acest lucru îi provoacă lui Isus tristețe și astăzi, mai ales atunci când ne amintim de Tatăl doar în momentele de confruntare cu imposibilitățile vieții, fără a simți nevoia intimității filiale cu El.
Mulți oameni cred că a-l căuta pe Dumnezeu înseamnă să te prezinți în fața unei zeități căreia trebuie să-i aduci daruri ca să-și îndrepte privirea spre ei când îi cer ajutor. Obișnuiți să fim răsplătiți pentru prestația din societate, ne imaginăm că atenția lui Dumnezeu s-ar capta inclusiv după aceleași reguli care funcționează în lume. Unde are loc cu adevărat minunea în întâlnirea cu leproșii? Cu certitudine nu în simpla vindecare fizică – care împinge adesea omul spre preocupări rupte de semenii săi, îndepărtându-l în același timp și de Dumnezeu -, ci în evenimentul însuși de a-l fi întâlnit pe Isus, care se dăruiește, oferind încrederea și bucuria prieteniei cu El.
Evangheliile ne arată în primul rând tot ce face Isus pentru a ne găsi, ca să ne ajute apoi să vedem ce înseamnă viața creștină ca atare. Ce încearcă Isus să ne spună atunci prin întâlnirea cu cei zece leproși? Că în fața lui Dumnezeu nu e îndeajuns conformismul față de regulile religioase. Legea nu este un idol, nu este un adăpost pentru autosuficiența acelora care se simt virtuoși, ci un îndreptar pentru cei vii. Deși aparținători unei religii, fără harul dragostei față de delicatețea lui Dumnezeu, fără străduința de a-i cunoaște Inima, fără deschiderea în fața prezenței Sale vii și fără disponibilitatea de a primi cu încredere dragostea Lui necondiționată, cei nouă leproși n-au avut cum să-l recunoască pe Isus ca pe Cel care le oferea mântuire.
De câteva luni îl căutăm pe Dumnezeu cu disperare, străduindu-ne să scăpăm de infectare. Ce fel de legătură avem cu Dumnezeu? Cum anume îl considerăm pe Isus în această tulburare marcată de suferință? Ca pe un doctor sau ca pe un vindecător cu faimă? Minunea Evangheliei de azi ne invită să vedem importanța mulțumirii prin recunoașterea Binefăcătorului. Îl recunoaștem pe Dumnezeu prezent și avem parte în mod real de întâlnirea cu El sau cu legi și para-legi, cutume sau tradiții folclorice despre religie? Profităm realmente de șansa de a-l întâlni pe Părintele iubitor, a cărei dragoste ne schimbă viața? Viața de credință și bucuria de a fi parte a Bisericii sunt mult mai mult decât simpla dreptate a unui conformism religios. Cerându-i lui Dumnezeu ajutorul, nu putem concepe legătura cu El ca prin primirea unei legitimații de participare sau a unor atestate legale. Samarineanul, deși era străin de credința lui Israel, a căutat Persoana lui Isus. El ne propune exemplul omului care trece dincolo de legi sau cutume pentru a-l descoperi pe Dumnezeu aproape și sensibil la reacțiile noastre, care dăruiește mântuirea fiindcă învățăm să dialogăm filial cu El.
Un dialog memorabil cu Isus a fost suficient pentru a schimba definitiv soarta unui ticălos notoriu. Aflat la dreapta Răstignitului, acestui om i-a fost suficient un mic gest de iubire pentru a-l vedea pe Hristos în momentele extreme ale suferinței sale finale. I-a oferit iertarea, schimbându-i destinul în al doisprezecelea ceas pentru totdeauna. Condamnatul a devenit astfel primul însoțitor al lui Isus în bucuria intrării sale din Rai după moartea glorioasă a Vinerii Mari. Merită să investim în iubirea față de Isus: într-adevăr „cea ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El” (1 Cor. 2, 9).
+ MIHAI, episcop
Ten Lepers – Pictură realizată de artisul american
James C. Christensen (1942-2017)
Picture Courtesy to auctionzip.com
