Când, spre sfârșitul toamnei a anului 2005, a avut loc ridicarea Mitropoliei Bisericii Române Unite la rang de Arhiepiscopie majoră, mă aflam la Roma. Un asemenea eveniment merita consemnat, într-un fel sau altul, și fiindcă în cetatea eternă se obișnuia ca înalții prelați să aibă portretele în instituțiile pe care le patronau, m-am gândit la un mic proiect artistic pentru a celebra noul statut al Bisericii.
Ideea era de a realiza portretul cardinalului Todea pentru o imaginară galerie a mitropoliților din reședința Arhiepiscopului major. Vechile portrete ale episcopilor Făgărașului și ale mitropoliților Blajului fuseseră confiscate în 1948 și depuse la mănăstirea Antim din București. Nu se mai știa aproape nimic despre ele, dar printr-o conjunctură fericită ele au fost în sfârșit retrocedate de Patriarhul Daniel, în anul 2011. Când în 2006, făcusem apel la pictorul Ivan Karas, cel care peste ani avea să realizeze și icoanele celor Șapte fericiți episcopi martiri, în castelul de la Blaj nu se mai aflau decât câteva tablouri răzlețe, adunate de la persoane particulare. Artistul s-a pus pe treabă și a realizat, nu după puține provocări, un inspirat portret postum al cardinalului Todea, astfel că lucrarea a fost oferită în același an Preafericitului Lucian, în numele Colegiului Pio Romeno, pentru a marca titlul Arhiepiscopiei majore.
Din acest an, reproducerea fotografică a portretului realizat de Ivan Karas străjuiește în chip fericit cavoul cardinalului Todea din stânga iconostasului din catedrala „Sfânta Treime” din Blaj, făcând cunoscut în sfârșit originalul din reședința mitropolitană. Realizat în ulei pe pânză (65×40) – împreună cu alte două studii de dimensiuni mai mici, ambele aflate azi în colecții particulare -, mărturisește virtuozitatea maestrului ucrainean. În anii 90, Karas pictase pentru capela colegiului mai multe lucrări la cererea predecesorului meu, părintele rector Olivier Raquez, și avea deja faima unui reputat portretist. Stabilit de mulți ani în Italia și inspirat de contactul cu tradiția artei renascentiste, Ivan Karas a știut într-adevăr să se oprească asupra figurii cardinalului Alexandru Todea, surprinzându-i în mod magistral caracterul cu tușele penelului său.
Imortalizat într-un moment al senectuții sale, cardinalul se descoperă privitorului cu seninătate și noblețe – buzele-i strânse lăsând să se ghicească determinarea și tăria caracterului, iar în ochii-i luminoși răsfrângându-se simțul datoriei împlinite. Introspecția realistă a fizionomiei prelatului, de inspirație aproape rembrandiană, revelează prin colorit și desen complexa alură a energiilor sale interioare. Marcat de distincție, fără urmă de teatralitate, chipul cardinalului Todea poartă astfel marca înfruntărilor vieții sale zbuciumate. Depășind accentele aparent convenționale ale unui portret tip aulic, pictorul Karas reușește astfel să sugereze universul interior al unui mărturisitor al credinței care, experimentând nebănuita putere a Providenţei, a regăsit în fibra sa intimă umbra Crucii și a rezistenței Bisericii sale din frământatul secol XX.
În veci să-i fie pomenirea!
+ Mihai, episcop