Pe 30 noiembrie, cu ocazia Zilei Naționale, Grupul „Sfântul Francisc” din Râmnicu Vâlcea al Asociației Cercetașii Români Uniți a făcut un pelerinaj la Blaj și la Alba Iulia, pentru a călca pe urmele corifeilor Marii Uniri. Și pentru că tot erau în drum, şi pentru că ziua era suficient de lungă, am mai poposit la poalele Cetății Slimnic, dar și la Târgul de Crăciun din Sibiu.
Dis-de-dimineață, ne-am dat întâlnire, înainte de ora şapte, la biserica greco-catolică din Râmnic. Apoi, în mai puțin de o oră, i-am îmbarcat în autocar și pe cercetașii din Brezoi. În total, peste 40 de cercetași și lupişori. Pe Valea Oltului, încurajați de peisajul hibernal, am repetat câteva colinde, așa că nu decât Cerul și Pământul au răsunat de cântec, ci și autocarul. Prima oprire, după două ore de mers, a fost pitoreasca cetate țărănească de la Slimnic, loc numai bun pentru câteva fotografii de senzație.
A urmat Blajul, locul de naștere a școlilor românești, cochetul oraș de la întâlnirea Târnavelor, cel pe care Eminescu îl numea „Mica Romă”, iar despre care Heliade Rădulescu spunea că în el a „răsărit soarele românilor”. Gazda care ne-a purtat și la propriu și la figurat – călătorind prin istorie – prin orășelul transilvănean și căruia îi mulțumim, cu această ocazie, a fost părintele Cristian Rus. Punctul culminant al pelerinajului nostru a fost, desigur, Catedrala Preasfânta Treime, loc în care ne-am rugat atât pentru corifeii Școlii Ardelene, cât și pentru cei ai Marii Uniri.
Alba Iulia, gazda Marii Unirii de la 1 decembrie 1918, a fost locul în care am poposit în continuare. Ne-am recules în „Catedrala Reîntregirii”, dar și în minunata catedrala catolică, necropola lui Iancu de Hunedoara. Deși stropii de ploaie nu prea ne îmbiau la o plimbare prin bătrâna Cetate Alba Carolina, nu ne-am putut urni către feericul Târg de Crăciun din Sibiu, până când nu am vizitat și Sala Unirii, simbolul României Mari. Ne-am întors acasă seara, încântați peste măsură de locurile luate la pas, dar mai ales de poveștile marcante ale acestora.
