Pentru călăuzele din România, week-end-ul prelungit 24-26 februarie 2023 a fost unul plin de momente de aventură, provocări, har, unitate și prietenie. Călăuze (cercetașe peste 17 ani) din București, Râmnicu Vâlcea, Pitești, Oradea, Călărași, dar și o soră călăuză din Franța, ne-am reunit pentru a parcurge colinele Transilvaniei, de la Moșna la Richiș și de la Richiș la Biertan. Desigur, ne cunoșteam din taberele pentru pui de lup și cercetașe, când suntem în serviciul celor mai mici ca noi. Dar acum a fost prima dată când am pășit împreună într-o ieșire specifică acestei ramuri, a călăuzelor, focusată mult mai mult pe relația profundă a fiecăreia dintre noi cu Dumnezeu și pe aventura de a fi pe drum, cu toate dificultățile pe care le poți întâmpina sub cerul liber, departe de comoditatea de acasă.
Am realizat toate cât de mult aveam nevoie de aceste momente fără să ne dăm seama inițial. Că avem nevoie să fim împreună doar noi, fetele, călăuzele. Să ne bucurăm una de alta, de amintirile și povestirile noastre cercetășești, de drum, de ploaie, de vânt, de ninsoare, de un foc aprins, de o biserică descoperită după coline, de o vorbă bună schimbată cu sătenii care ne ieșeau în întâmpinare întrebând ce steag avem, de câteva clipe de respiro pentru noi și pentru relația noastră cu Domnul. Această primă rută de iarnă de doar 3 zile ne-a oferit o fărâmă din tot drumul frumos, simplu și drept pe care urmează să îl parcurgem în continuare în ramura roșie, a călăuzelor.
Am descoperit spiritul autentic al drumului acompaniate cu căldură chiar de Nathalie Flama, Comisara Federației Scouts et Guides d’Europe de care aparținem, și de Magda Stelmach, Comisara Călăuzelor din Polonia, dar și de părintele Damian Cimpoeșu din Congregația Misionarilor Oblaţi ai Mariei Imaculate de la Mărăcineni, unde am poposit de atâtea ori.
Le suntem profund recunoscătoare lui Nathalie și Magdei pentru tot sprijinul pe care ni-l oferă, pentru pașii făcuți alături de noi pe traseu, prin frunzele uscate, noroi sau zăpadă, spiritual și fratern, prin îndrumarea dată cu ajutorul atelierelor ținute și mai ales prin propriul lor exemplu. Ce har pe noi… să descoperim Ruta, Drumul, alături de Nathalie și Magda! Le mulțumim părintelui Andrei Mărcuș, Asistent Spiritual Național, și părintelui Cosmin Betea, vechi cercetaș, pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfințite de la Richiș și bunul prilej pentru spovadă. Și nu în ultimul rând părintelui Tudor Gecășan și Corinei. Generoși ca întotdeauna, prin iubire, sacrificiu și încredere în Dumnezeu, acești oameni au zidit la Biertan o puternică comunitate greco-catolică. Corina și Tudor au sosit în Biertan și și-au început lucrarea în 1994, pe când aveau 21-22 de ani, vârsta multor călăuze și drumeți din asociația noastră. Ce exemplu minunat!
„Primul road național al călăuzelor din România a fost încununat de prezența Comisarei Federale Nathalie Flama, care putem spune ca a aprins și mai tare în noi focul (flama) cercetașiei autentice.
Experiența a fost unică și deplină, atât pentru noi, cele care am primit Valul Galben ca semn al recunoașterii serviciului nostru de până acum, cât și pentru celelalte călăuze. Însăși Comisara Federală a mărturisit cu mândrie și fericire arătând spre poza cu noi: Am asistat la un moment istoric în cercetașia României.
Petrecând acest weekend împreună am conturat mai bine emoția care ne pune mereu în mișcare și ne oferă forță chiar și atunci când credem că nu mai suntem capabile de a continua.
Acest road mi-a demonstrat ca cercetășia este mai mult decât o metodă pedagogică alternativă, este un modus vivendi, o legătură reală și strânsă cu tot ce este viu: Dumnezeu, natura și oamenii.”
„Nu sunt cuvinte care să exprime ce a însemnat această experiență pentru mine, dar aș putea face o analogie, gândindu-mă la un boboc de floare căruia i-a sosit vremea și avea să înflorească în cel mai frumos mod posibil, în mijlocul celor mai calde suflete.
În salutul Promisiunii, degetul cel mare îl acoperă pe cel mic nu în semn de asuprire, ci, din contră, în semn de sprijin. De-a lungul vieții mele de cercetașă am auzit acest lucru, am înțeles acest lucru și am aplicat această învățătură, dar abia acum, după această ieșire de călăuze, am reușit în adevăratul sens al cuvântului să SIMT acest lucru. Invitatele noastre au reușit să emane prin prezența, prin vorbele, dar mai ales prin acțiunile lor întreaga profunzime a acestei învățături, întrucât nu mă simțeam nici mică, nici intimidată, ci susținută și încurajată să cresc, să mă dezvolt.
Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Tot așa, nici gândurile de dinainte legate de cum se va desfășura întreaga ieșire nu se corelează cu ce a reușit aceasta să imprime în mintea și sufletul meu. Mă așteptam să simt oboseala picioarelor care au călătorit atât, dar odată ce ajungeam la destinație, mă simțeam de parcă aș putea face încă pe atât! Mă așteptam să nu reușesc să dorm la fel de bine ca în confortul casei, dar am avut parte de cel mai odihnitor somn. Mă așteptam să fiu tăcută și să mă inhib pentru că urma să se vorbească în engleză tot weekend-ul, dar m-am simțit atât de destinsă, căci urechile care mă ascultau nu mă judecau, ci doreau să afle și să înțeleagă ce aveam de zis. Mă așteptam să am momente de singurătate, căci venisem singură, dar am legat cele mai frumoase conexiuni și am descoperit că există îmbrățișări care să transmită atât de multă emoție și energie încât simpla prezență a acestor oameni a fost mai de folos decât orice alte vorbe.
Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt și Eu, în mijlocul lor. Dacă ar fi să caracterizez acest road, acest verset se potrivește de minune, căci prezența lui Dumnezeu a fost simțită pretutindeni: atât pe parcursul traseelor, cât și seara, când ajungeam la cazare și râdeam; atât în momentele cu zâmbete, cât și atunci când situația părea să se tensioneze; atât cât au putut vedea ochii, dar și cât a putut simți sufletul.
Sunt atât de recunoscătoare pentru încrederea care mi-a fost acordată, pentru primirea valului galben – care nu reprezintă decât începutul probabil a celui mai frumos drum de dezvoltare și de pregătire de care am parte de când sunt în slujba aproapelui, de când mă strădui să las lumea un pic mai bună decât am găsit-o.
Mulțumesc, Nathalie si Magda, pentru toate învățăturile pe care le-ați împărtășit cu noi, pentru toată răbdarea de a face posibilă comunicarea și pentru tot aerul de cercetășia nu are vârstă, ea doar trebuie trăită pe care l-ați oferit întregii ieșiri! Mulțumesc, Isabela, Șefă de Foc, pentru tot suportul pe care mi l-ai oferit în decursul weekend-ului și nu numai, pentru tot ajutorul de care nu te-ai ferit nici măcar o secundă să mi-l oferi! Vă mulțumesc tuturor pentru întreaga experiență pentru că fără voi nu ar fi avut probabil același impact și nu aș fi reușit să descopăr ce femei și viitoare femei minunate sunteți!
Nu în ultimul rând, vreau să îți mulțumesc ție, Lucia, pentru că fără implicarea și voința ta nimic nu s-ar fi întamplat, și nu vreau să îmi imaginez cum ar fi fost viața mea fără toate aceste lucruri la care încă meditez, chiar și după ce road-ul s-a terminat!”
„Această ieșire a fost pentru multe dintre noi o oportunitate de a ne reîntâlni cu prieteni, de a ne deconecta de la viața cotidiană și a ne dezvolta personal. Pentru Focul nostru a fost un moment istoric, în care am putut simți fraternitatea cercetașească și pentru a întări conexiunile echipelor. Am avut ocazia să vorbim cu Nathalie Flama și Magda Stelmach pe parcursul traseului și să le punem întrebări, ajutându-ne să devenim călăuze mai bune. Această experiență a fost una de neuitat la care au participat multe persoane minunate.”
„Am ajuns acasă și câțiva dintre prietenii care ma urmăresc pe rețelele se socializare m-au întrebat: Și, ai fost in drumeție in Weekend? Prima dată când am auzit întrebarea am zâmbit, și grăbită aproape, am zis Da, însă imediat o mie de alte gânduri și sentimente mi-au venit in minte, gânduri si sentimente profunde și chiar înălțătoare pe care le-am simțit, le-am trăit, în acel weekend.
A fost mult mai mult decât o simplă drumeție, un exercițiu fizic, a fost un road, cum îl numim noi, spre o redescoperire de sine, un road printre gânduri parcurs alături de conștiința mea si surorile mele, călăuzele.
Dacă ar fi sa rezum starea generală pe care am trăit-o, ar fi astfel: Ne-am bucurat!. Ne-am bucurat de kilometrii parcurși, de vânt, de ploaie, de frunze, de urmele de ursi și alte animale sălbatice, de mâncarea gătită foarte rapid la foc, de povesti, de jocuri și, nu în ultimul rând, de prezența fiecăreia dintre noi în această călătorie spre Biertan și spre înțelegere.
Acestea sunt gândurile care mi-au rămas după road, restul au fost trăite, în unitate și simplitate alături de Dumnezeu.”
„Cercetășia este un stil de viață care înglobează toate cele trei dimensiuni ale omului: fizic, psihic și spiritual. Am simtit din plin acest lucru în prima mea ieșire alături de călăuzele din Romania și mai mult, un sentiment lăuntric de împlinire și liniște pe care nu știu dacă l-am mai simțit vreodată!
A fost o experiență extraordinară care mi-a dovedit încă o dată că locul meu este alături de surorile mele cercetașe și de Dumnezeu! Vă multumesc mult tuturor pentru implicare. Sunt sigură că nu ar fi ieșit atât de bine fără prezența fiecăreia.”
