Partea bună a afacerii

Partea bună a afacerii
08 Septembrie
2019

Partea bună a afacerii

Altfel despre ospeția lui Isus

Întâlnirea lui Isus din casa lui Lazăr cu surorile acestuia Marta și Maria, ne dezvăluie cum să scriem taina ospeției față  Hristos. Maica Preacurată este ființa cea mai aleasă care a primit această „ospeție” a Celui de sus care a coborât în sânul ei și trup s-a făcut. Acestei prezențe Sfânta Maria i-a dat rost în viața sa printre alergăturile vieții și bucuria de a sta în contemplația prezenței lui Dumnezeu.

Oaspetele nu e oricine, ci Hristos. Ce încearcă atunci Domnul să ne spună? „Că un singur lucru trebuie!” și că „Maria și-a ales partea bună!”. Adresându-se Martei, Isus nu-i contestă pregătirea și amabilitatea. Dar îi spune ei – deci și nouă – că o preocupare excesivă, chiar justificată, pentru cele exterioare poate deveni străină de spiritul Lui. Orice grijă care depășește limitele atenției, te face să uiți că Dumnezeu e în sufletul tău și pierzi rostul însoțirii lui de care El ne asigură.

Maria nu este „o gură cască” care și-a neglijat îndatoririle. Isus ne spune că ea a ales partea cu certitudine bună. De ce? Ospeția are nevoie în primul rând de companie, de prezență, de a fi și a rămâne aproape. Nu are nevoie doar de lucruri și pregătiri! Știm cu toții din viața de zi cu zi cât de important e să știi diferența dintre prea mult și ceea ce e esențial. E o măsură de înțelepciune. Ce e prea mult împiedică atenția față de prezența Celui care ți-e oaspete și te distrage de la esențial.

Întotdeauna Isus și-a invitat ascultătorii la o surprinzătoare detașare față de grijile vieții, dar El ne propune o altfel de privire: eliberarea de teama a ține lucrurile sub control. Așa au putut rămâne liberi cei care nu s-au închinat ticăloșiei în timpul prigonirii de credință.

Marta se folosește de Dumnezeu pentru a o judeca pe sora ei, Maria. Maica Domnului se folosește de Dumnezeu pentru ca El să ne binecuvânteze de harul prezenței sale, spunându-ne și nouă ca nuntașilor de la Cana Galileii: „Faceți tot ce vă spune!”. Maica Sfântă a trăit pe pământ fără să uite de dreptul lui Dumnezeu de a ne conduce și orienta viața omului. La Nazaret când a primit vestirea, pe drumul Betleemului, în drumul fugii spre Egipt sau pe drumul Calvarului și sub cruce, Maica Sfântă n-a părăsit acest fel de a judeca lucrurile. Ținând cuvântul lui Dumnezeu pururi în inima sa și meditându-l, Maica Preacurată și-a trăit chemarea printre necesitățile și obligațiile care se regăsesc firesc și în viețile fiecăruia dintre noi. Dacă ne străduim să aflăm răspunsuri valide, găsim până la urmă în afara noastră – adică la Dumnezeu! – urma Spiritului Sfânt care ne însuflețește și conduce. Maica Preacurată ne spune că având o minte prea ocupată, uiți nu numai să trăiești, dar și să recunoști că viața e mai presus de siguranța de a poseda sau a de controla ce se întâmplă lângă tine.

Înainte ca Dumnezeu să ne ceară să-i recunoaștem prezența, El oferă evident o altă perspectivă. Prea multă agitație nu împiedică doar ascultarea glasului său, ci mai ales slujirea sa adevărată. A face mult e semn de dragoste, dar poate uneori pune în pericol însăși dragostea. Ospeția e în primul rând bucuria de a-l asculta pe Isus și mai ales nevoia a-i ține companie, de a fi cu El, de a sta la picioarele lui. Adică de a-i asculta cuvântul pentru a-l trăi, fiindcă l-am lăsat să ni-l spună. Și noi avem parte de Isus în Sfânta Împărtășanie și este cu adevărat oaspetele sufletului. Cei 7 episcopi martiri au dorit să semene cu Isus chiar și momentele sale grele. Ospeția pe care ei i-au oferit-o era aceasta: că nu l-au lăsat singur pe Calvar. Domnul nu i-a părăsit, dimpotrivă i-a făcut mari, astfel că azi ne putem adresa lor ca sfinți.

+ Mihai, episcop