O tabără minunată!

O tabără minunată!

Cercetășia este un nou sens al bătăii inimii mele

Au trecut doar câteva zile de la experiența pe care am trăit-o în această vară, dar deja duc dorul cercetașilor. Am început cercetăsia neștiind câți oameni minunați voi cunoaște și nedându-mi seama de sentimentele pe care le pot avea când ne ținem cu toții de mână și cântăm în jurul focului. Nu știu dacă toți cercetașii simt asta, doar că tabăra are o încărcătură sentimentală foarte mare și cred c-ar trebui să prețuim și să punem mai mult în valoare partea spirituală pentru că ea ne apropie și mai mult de Dumnezeu. Aș repeta experiența taberei încontinuu toată viața, dar, pentru că nu pot, am un avantaj: datoria cercetașei începe de acasă, astfel că cercetășia este un nou sens al bătăii inimii mele. Pot fi alături de voi doar gândindu-mă la o faptă bună pe care am făcut-o împreună, sau pur și simplu zâmbind.

Vă mulțumesc pentru că ați deschis un nouă portiță a vieții mele. Vă mulțumesc pentru că m-ați făcut să zâmbesc mereu. Și vă mulțumesc pentru că m-ați ajutat să devin cercetașă. Vă iubesc, oamneni minunați.

Să fiu cercetaşă e unul dintre cele mai frumoase lucruri

Pentru mine tabăra a fost o experienţă unică. Nu o să uit niciodată momentele frumoase petrecute cu patrula. Vreau să îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat ocazia să vă întâlnesc.Mulţumesc metrizei pentru organizarea şi responsabilitatea oferită. Până acum a fost cea mai frumoasă tabără la care am participat şi cu siguranţă voi mai merge. Să fiu cercetaşă e unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-a întâmplat. Toate activităţile m-au făcut să mă simt bine şi să devin mai generoasă. Am învăţat să preţuiesc mai mult darurile pe care ni le dă Dumnezeu. Vă sunt recunoscătoare tuturor pentru tot.

Am fost împreună şi asta a contat cel mai mult

Mi-a placut mult tabăra de anul acesta…jocurile, oamenii, locul, drumeţia, toate. Faptul că a plouat în drumeţie nu mi se pare un lucru rău sau trist. Din contră, acestea vor ramane nişte amintiri plăcute. Asta pentru că am fost cu toţii împreună şi ne-am simţit minunat. Sau în acea noapte în care a fost furtună…am fost împreună şi asta a contat cel mai mult. Ne-am reunit aici cu toţii, din diferite colturi ale ţării, şi avem sigur două lucruri în comun: plăcerea de a sta în natură şi de a urca pe munte. Iar acest lucru ne-a reunit aici. Parcă ne ştiam de o viaţă. A fost o experienţă frumoasă pe care sunt sigură că nu o vom uita.

Marele joc, cel mai mare joc al taberei

Tabara cu cercetaşii a fost o experienţă de neuitat, la care chiar nu mă aşteptam. Fiind prima tabără de vară nu aveam experienţă aşa de mare, dar de-a lungul taberei am început să capăt eu şi patrula mea. Momente pe care nu ai cum să le uiţi le găseşti aici în familia cercetăşească! Marele joc (cel mai mare joc al taberei), explorarea, altelierele, veghea, gătitul împreună, sunt clipe pe care nu le uiţi aşa uşor şi de care nu ai vrea să scapi. Mulţumim cercetaşilor care au organizat această tabără minunată!

Marele joc, olimpiada şi explorarea

Aceasta a fost prima mea tabără de vară cu cercetaşele. Am avut multe activităţi frumoase ca “marele joc”, “olimpiada” şi “explorarea”, dar şi diverse ateliere datorită cărora acum ştiu să ofer primul ajutor, să transmit mesaje prin codul morse şi altele. Dar cel mai important este că am cunoscut oameni minunţi alături de care am trăit momente frumoase pe care nu le voi uita niciodată. Împreună cu ei m-am simţit ca într-o mare familie.

Prima tabără

Pentru mine, această tabără de vară a fost prima tabăra la care am luat parte. Chiar dacă atunci când am ajuns la locul taberei a început să plouă, am reușit sa ne ancorăm corturile şi în aceste condiții. A fost foarte distractiv când am participat la jocuri alături de ceilalți şi am facut întreceri. Cel mai mult mi-a plăcut când am cântat împreună şi când am fost în expediție pe munte. Veghea banchet a fost cea mai așteptată, cel puţin de către mine (pe lânga ultimul careu). În această tabără am legat multe prietenii noi. În opinia mea, am avut parte de o tabără minunată!

Amintiri frumoase, experienţe minunate, învăţături

Această tabără minunată mi-a lăsat în minte multe lucruri: amintiri frumoase, experienţe minunate, învăţături. Fiind prima oară când am mers cu cortul, în prima noapte mi-a fost puţin frică, dar văzând că nu se întâmplă nimic m-am calmat şi m-am simţit bine ca acasă. Mi-am făcut mulţi prieteni noi şi m-am distrat mai mult decât în alte tabere, cu siguranţă. A fost cea mai frumoasă tabără în care am fost vreodată.

Tabăra de cercetaşe: o experiență nouă

Tabăra de cercetaşe a fost ceva nou, ceva unic! Poate pentru că a fost o experiență nouă, sau pentru că am avut alături de mine oameni pe care nu îi voi uita niciodată. Depinde… momentele epice petrecute cu patrula, veghile și jocurile super-funny, totul a fost ceva epic și de nedescris! Metriza, patrulele, prieteniile strâns legate între aceste minunate cercetaşe… îmi e dor şi de înviorarea de la 7:30 dimineața. Toate îmi lipsesc enorm de mult, abia astept următoarea tabără! Îmi pot alina dorul greu de suportat!

Să vedem binele din jur şi să ajutăm la crearea şi răspândirea lui

Mi-a facut mare plăcere sa particip în tabăra Cercetaşilor Români Uniţi chiar şi la cei 23 de ani ai mei. Familia noastră a auzit de tabără prin nişte prieteni buni şi ai mei vroiau să mă trimită la aer… Şi mie mi-a surâs ideea şi îmi place să-mi petrec timpul cu copii, aşa că am zis să încerc. Am fost foarte plăcut surprinsă de ce a urmat.

Înainte de plecare, am avut destul de multe emoţii, pentru că nu mai participasem la o astfel de activitate, şi mă tot gândeam cum o să fac faţă la ateliere şi cum o să interacţionez cu un număr aşa de mare de copii… 42 de cercetaşe mai exact.

Cand am ajuns în faţa autobuzului însă, grijile au început să se risipească pe masură ce făceam cunoştiinţă cu viitoarele colege din metriză (cuvant pe care abia spre sfârşitul taberei am reuşit să-l stăpânesc) şi cercetaşele pe care urma să le avem în ‘subordine’.

Cu fiecare cuvânt şi privire schimbată mă simţeam de parcă am nimerit între prieteni buni din copilărie, alături de care puteam să vorbesc despre orice şi să fac orice năzbâtie… Ulterior am aflat de legea nr. 4 a cercetaşilor “Cercetaşa este prietena tuturor şi sora oricărei alte cercetaşe”.

Pe parcursul taberei am fost martoră la multe lucruri extraordinare… Am învăţat şi am ajutat pe alţii să înveţe cum se face un nod cabestan, cum se foloseşte o busolă, cum se face un foc şi se montează un cort, dar cel mai mult m-a impresionant cum evolua lumea.

În primele zile, mai în toate patrulele apăreau certuri şi neînţelegeri şi nici metriza nu a fost scutită de anumite momente mai tensionate. Cu trecerea timpului însă, lumea ajungea să îi cunoască pe cei din jur un pic mai bine, să ştie când să puna piciorul în prag şi când să mai lase de la el, şi astfel ne-am înbunătăţit lucrul în echipă extraordinar de mult!

Şi acum îmi amintesc cu drag când la veghe pământul devenea scenă şi butucii scaune, şi mă uitam la copii cum creau poveşti având la bază nişte cugetări profunde. Te puneau pe gânduri, după ce trăgeai o partidă zdravănă de râs, fireşte.

Mi-a placut cum, în fiecare seară, cel care simţea nevoia înălţa o mulţumire pentru toate lucrurile frumoase de care a avut parte în acea zi… şi nu au fost puţine. Simt că ar trebui sa fim mai prezenţi şi mai conştienţi de ceea ce ni se întâmplă şi aşa am putea să ne şi bucurăm mai mult. Din păcate mobilele nu prea ajută, aşa că, în tabără, toate au fost confiscate, lucru care deşi a fost întâmpinat cu strâmbături, cred ca a fost de mare ajutor ca să ne bucurăm de tot mai intens, şi presimt că fetele ne-au iertat.

Am plecat din tabără mult mai uşoară, mai pozitivă, şi mai curata… ultima la figurat, fireşte, căci la propriu era cam greu cu atâtea vaci prin jur. Sper să continuăm cu toţii să vedem binele din jur şi să ajutăm la crearea şi răspândirea lui cât ne vor ţine balamalele.