O icoană a Fericitului Ioan Suciu

O icoană a Fericitului Ioan Suciu

Față de monumentalitatea și severitatea picturii de pe zidul catedralei Sf. Vasile cel Mare, unde Fericitul Ioan Suciu, cu mitra episcopală pe cap, apare ca un stâlp al bisericii, în icoana pictată de același Ivan Karas, trăsăturile sunt îndulcite, iar chipul mai apropiat de realitatea tridimensională, prin modelarea volumelor care se detașează pe fondul de aur.

Întrucât icoana este destinată unei ramuri a familiei Suciu, figura Fericitului este mai umanizată, devine un portret. Este reprezentat nu numai episcopul martir ridicat la cinstea altarelor, dar și acel membru al familiei de care toți își amintesc cu venerație și cu duioșie în același timp, numindu-l „Unchiu’ Nelucu”.

Lumina de pe chip, mâinile stilizate în maniera picturii bizantine, ca și fondul de aur indică însă clar statutul celui reprezentat. Și chiar dacă figura lui, familiară tuturor credincioșilor greco-catolici români nu necesită prezența unui atribut pentru identificare, așa cum chipurile stereotipe ale sfinților din icoanele vechi o cereau, atributul fiind de obicei instrumentul morții lor, decorul veșmântului arhieresc sugerează martiriul: sacosul polistavrion, cu multe cruci adică, prezintă aceste motive unite, formând un fel de rețea, care amintește de gratiile unei închisori. Iată că însuși veșmântul înaltei demnități de episcop poartă imaginea suferinței și a morții. Aceasta își găsește ecoul în jumătatea superioară a icoanei, reflectându-se pe suprafața fondului de aur, reprezentare a eternității. Cârja episcopală pare a se integra în același fond abstract, de aur, în lumina veșniciei.

Mircea Dunca (istoric de artă)

*

Această icoană a episcopului martir a fost sfințită cu Sfântul Mir de Preasfințitul Mihai, duminică 11 octombrie a.c., la sfârșitul Sfintei Liturghii. Aparține de-acum unei familii descendente din acad. Gheorghe Claudiu Suciu, frate mai mare al episcopului.