Cum să te pregătești pentru lumea viitoare, ca să fii demn de ea și străduindu-te, poți să trăiești deja bine, cu cinste, cu dreptate, cu demnitate. [...]

„Nu vă temeți!” - încercarea credinței face parte din istoria Mântuirii

„Nu vă temeți!” – încercarea credinței face parte din istoria Mântuirii
22 Octombrie
2020

„Nu vă temeți!” – încercarea credinței face parte din istoria Mântuirii

Încercarea credinței face parte din istoria vie a Mântuirii. În aceste vremuri de restriște pentru credința în învățătura lui Isus și în magisteriul Bisericii este un mare har acela de a nu te sminti. Exemplul martirilor și al sfinților, al marilor Dascăli ai Bisericii, să ne fie pildă de neînfricare, de sinceritate, de iubire de Dumnezeu, de vorbire neprefăcută, de renunțare la minciună și fățărnicie, atunci când pe calea cotită a vieții ne întâmpină impostura.

De ziua Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, redăm mai jos un pasaj din Catehismul Bisericii Catolice, în semn de încurajare și speranță. Strigătul Papei: „Nu vă temeți! Deschideți larg porțile lui Hristos” ne confirmă să păstrăm cu sfințenie adevărurile de credință indiferent de moda vremii, ideologii, păcatele și răutatea semenilor – toate rodul amăgirilor Celui Rău.

675. Înaintea venirii lui Cristos, Biserica trebuie să treacă printr-o încercare finală, care va zdruncina credința multor credincioși1. Persecuția care însoțește peregrinarea ei pe pământ2 va dezvălui „misterul fărădelegii” sub forma unei imposturi religioase, ce va da oamenilor o soluție aparentă pentru problemele lor cu prețul apostaziei de la adevăr. Impostura religioasă supremă este aceea a lui Anticrist, adică aceea a unui pseudo-mesianism în care omul se preaslăvește pe sine însuși în locul lui Dumnezeu și al lui Mesia venit în trup3.

676. Această impostură antihristică se conturează deja în lume ori de câte ori apare pretenția de a împlini în istorie speranța mesianică ce nu poate fi îndeplinită decât dincolo de ea prin judecata eshatologică: Biserica a respins această falsificare a Împărăției care va veni, chiar sub forma ei atenuată, cu numele de milenarism4, mai ales sub forma politică a unui mesianism secularizat, „pervers în mod intrinsec”5.

677. Biserica nu va intra în slava Împărăției decât prin acest ultim Paști, în care ea îl va urma pe Domnul său în moartea și Învierea lui6. Împărăția nu va ajunge deci la împlinire printr-un triumf istoric al Bisericii7 conform unui progres ascendent, ci printr-o izbândă a lui Dumnezeu asupra dezlănțuirii ultime a răului8, care o va face pe Mireasa lui să coboare din Cer9. Triumful lui Dumnezeu asupra revoltei răului va lua forma Judecății de apoi10, după ultima zguduire cosmică a acestei lumi trecătoare11.

1Cf. Lc 18, 8; Mt 24, 12.

2Cf. Lc 21, 12; In 15, 19-20.

3Cf. 2 Tes 2, 4-12; 1 Tes 5, 2-3; 2 In 7; 1 In 2, 18. 22.

4Cf. DS 3839.

5Cf. Pius XI, Enc. Divini Redemptoris, care condamnă „falsul misticism” al acestei „contrafaceri a răscumpărării celor umili”; GS 20-21

6Cf. Ap 19, 1-9.

7Cf. Ap 13, 8.

8Cf. Ap 20, 7-10.

9Cf. Ap 21, 2-4.

10Cf. Ap 20, 12.

11Cf. 2 Pt 3, 12-13.