Majoritatea copiilor așteaptă cu nerăbdare vara pentru vacanțe. Noi, cercetașii, o așteptăm pentru tabere. Șapte zile petrecute la cort, în patrulă, cu prietenii noștri.
Anul acesta, însă, tabăra cercetașelor a fost specială, nu doar datorită momentelor unice care ne înseninează fețele cu zâmbete colorate, ci și pentru că am sărbătorit 30 de ani de la înființarea asociației noastre, Asociația Cercetașii Creștini Români.
Euforia revederii prietenilor din toate colțurile țării, înlăturarea dispozitivelor electronice din viața noastră pe durata taberei, cântecele și scenetele de la veghe din jurul focului sunt doar câteva dintre ingredientele care fac diferența dintre o tabără reușită și una cu adevărat extraordinară. În tabără, timpul îngheață într-o bulă. Uiți de grijile cotidiene și te concentrezi pe prezent, pe dorința de a cunoaște alți cercetași, pe datoria cercetășească de a îți ajuta aproapele, pe focul care creează un dans contrastant între lumini și umbre, pe stelele și luna care ne ghidează noaptea drumul spre corturile noastre.
Cercetășia nu înseamnă doar să petreci câteva zile la cort, să stai în natură și să știi să faci un foc. A fi cercetașă este un stil de viață în care ajuți, ești întotdeauna gata și servești în fața lui Dumnezeu, a Patriei, a Bisericii și a Europei. Vizita PS Mihai ne-a readus aminte de datoria cercetașului de a se conecta cu Dumnezeu și cu creația Sa. Spiritualitatea ocupă un loc de cinste în viața unei cercetașe, pentru că știm că nimic nu se poate realiza fără ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu.
Cele șapte zile ale taberei s-au scurs prea repede, dar amintirile noastre vor continua să dăinuie în sufletul nostru. Ne-am întors acasă, inima noastră a rămas însă acolo, în munți, printre prieteni vechi și noi. Poate că fiecare moment are un început și un sfârșit, dar nu și viața de cercetaș.
Anca Milosteanu
– Akela, Grupul „Sfântul Francisc” din Râmnicu Vâlcea
