Str. Alexandru D. Xenopol, nr. 15, 010472 - București |
+4 0740 39 99 39 |
+4 021 210 16 32 |
episcopie.bucuresti@gmail.com |
Am întâlnit oameni incredibili, care ne-au arătat ce înseamnă generozitatea nu prin opulență, ci prin simplitate și modestie. [...]
La Catedrala greco-catolică „Sfântul Vasile cel Mare” a fost celebrată în 25 septembrie 2023 Sfânta Liturghie arhierească de deschidere a întâlnirii de toamnă a Conferinței Episcopilor Catolici din România. [...]
Sfânta Liturghie arhierească de deschidere a Conferinței Episcopilor din România va avea loc luni, 25 septembrie 2023, de la orele 18.00, la Catedrala Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” (str. Polonă 50, București). [...]
Cunosc oameni care cred că sunt scutiți să mai facă alegeri, să se zbuciume și care cred că dețin toate răspunsurile. În felul acesta se face un mare rău mărturiei despre Isus. [...]
Acatistul nu este un pomelnic, o listă de nume pentru a fi amintite la rugăciune”, a spus PS Mihai în introducere. „Este o rugăciune de laudă care se rostește sau se cântă fără a fi așezați, adică stând în picioare, de preferință în fața icoanei sfântului căruia îi este dedicat. [...]
66 de ani de la arestarea Episcopii martiri greco-catolici - Interviu realizat pentru Radio Maria cu PS Mihai Frățilă și Emanuel Cosmovici [...]
Preasfințitul Mihai Frățilă, Episcop al Episcopiei Greco-Catolice de București a acordat un interviu pe subiectul: „rolul episcopului în societatea de azi”. Interviul a fost difuzat [...]
Cu ocazia lansării volumului de carte „Curajul de-a improviza”, autorul, Preasfințitul Mihai Frățilă, primul Episcop al Episcopiei Greco-Catolice „Sf. Vasile cel Mare” de București [...]
PS Mihai: Ce sens are Învierea dacă lipsește bucuria împăcării cu Domnul și cu semenii? Dacă nu simți recunoștința iertării sau nevoia de a o rupe cu răul și păcatul? [...]
Cu dorul rugăciunii-împreună în micuța catedrală de pe strada Polonă, ne-am unit în rugăciune în aceste zile ale Săptămânii Mari, zile de încercare pentru toți. [...]
Humblement. 28 de călăuze, drumeți și cercetașe. Patru țări: România, Spania, Franța și Lituania. Șase orașe. Toți ne-am unit vocile, fiecare din casa sa. [...]
Transmisiuni live ale comunităților credincioșilor români uniți cu Roma și ale principalelor sanctuare mariane. [...]
Sărăcia omului, captarea atenției semenilor, frica de a rămâne singuri, aruncarea vinei pe celălalt, nu au fost și nici nu pot fi în aceste zile ultiumul cuvânt. [...]
În temnița de la Sighet, în iunie 1953, după patru ani de suferință, Fericitul Ioan Suciu părăsea lumea la numai patruzeci și șase de ani. Martor direct al acelor vremuri, episcopul Ioan Ploscaru, își amintea cum episcopul Suciu, grav bolnav, fusese scos la aer în mizera curte a închisorii, acolo unde se află astăzi locul de reculegere și unde vizitatorii obișnuiesc să aprindă lumânări. Găsise o rămurică înflorită, căzută dintr-un arbore supraviețuitor între zidurile ororii. A ridicat-o, spunându-i celui care îl ajutase să se iasă la plimbare: „Așa a fost și viața mea, mulți boboci, puțină roadă!”. Uzat și obosit, simțindu-și sfârșitul aproape, episcopul uita pentru o clipă că opera martirului nu se termină odată cu viața.
Un vechi imn dedicat eroilor „Presărați pe-a lor morminte”, devenit între timp desuet și chiar antipatic după apăsătoarea demagogie comunistă, spune: „dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor cum muriră frații noștri”. Care este adevărul martirilor? De ce și cum au murit ei? Ar fi putut ei să-și salveze viețile, subscriind unei alte alegeri decât aceea pe care li-o sugera credința? Ce făcuseră ei era oare un „moft de conștiință”, cum se exprimau, în 1990, unii din potentații vremii?
Binele nu stă întotdeauna în zone lipsite de primejdii. Ca să rămânem de partea lui suntem puși în timpul vieții în postura de a face alegeri. Martirii n-au avut pușca în mâini și inamicul la vedere precum soldații de pe front. Nu au avut parte nici de popularitatea eroilor, dar s-au expus unui dușman mult mai viclean care îi îndemna la vânzarea conștiinței. Fiindcă nu l-au trădat pe Isus în existența lor răvășită de persecuție, au reușit să reziste, să treacă peste siguranța vieții lor și să privească moartea în ochi.
Lumea străină de Dumnezeu celebrează moartea ca pe o tragedie și se consumă în remușcări, plângând pentru eșecurile sale. Biserica celebrează, în schimb, în viața martirilor victoria credinței Învierii și se încredințează mijlocirii lor puternice. Celebrând sfințenia, ea dă mărire lui Dumnezeu pentru puterea harului în slăbiciunea firii omenești, nu plânge pentru iluziile deșarte ale unei generații. I-am ofensa pe Fericiții martiri dacă am confunda devoțiunea față de ei cu o propagandă pornită din resentiment sau sfătoșenie patriotardă! A-i cinsti pe sfinți înseamnă un act profund de credință în Dumnezeu, înseamnă a le trăi dreptatea și încrederea, înseamnă a-i ruga să ne ajute să fim tot mai aproape de Isus, convinși la rândul nostru că fără El nu putem face nimic.
+MIHAI, episcop
Pentru a primi prin e-mail informații în legătură cu evenimentele sau acțiunile ce au loc în cadrul comunității greco-catolicilor din București, dar și din țară, vă rugăm să ne lăsați adresa dumneavoastră de e-mail în câmpul de mai jos. Vă mulțumim!
Str. Alexandru D. Xenopol, nr. 15, 010472 – Bucureşti, ROMÂNIA |
+4 074 039 99 39 |
+4 021 210 16 32 |
episcopie.bucuresti@gmail.com |