Luptătorii pentru păstrarea credinței au ceva să ne comunice, altceva decât simpla lor memorie istorică

Luptătorii pentru păstrarea credinței au ceva să ne comunice, altceva decât simpla lor memorie istorică

Am rămas impresionat în anii din urmă când, la un moment dat, o persoană inspirată repunea lucrurile pe făgașul lor în ceea ce-i privește pe martiri: „Martirii s-au odihnit destul! De-acum, să-i punem la treabă!”

S-a tot spus despre ei, în neștire și din obișnuință – la modul supărător, chiar și după beatificare: „Odihnească-se în pace!“ Logica parastaselor părea să prevaleze în favoarea întreținerii unui eroism comemorativ.

Pe când rezistența sfinților este, la rândul ei, un semn că luptătorii pentru păstrarea credinței au ceva să ne comunice, altceva decât simpla lor memorie istorică. Numai anvergura pe care înțelegem s-o dăm încrederii în ajutorul lor reflectă într-adevăr convingerea pe care o avem în comuniunea cu ei din prezent. Altfel, a ne pretinde credincioși și a goni plini de confuzie printre evenimente – crezându-ne singuri în fața vâltorii existenței, lipsiți de mijlocitori – mi se pare o aliniere regretabilă la spiritul lumesc, total străină credinței.

–  Mihai Frățilă, „Aventura dez-amăgirilor. Despre risipa lui Dumnezeu”
(Humanitas, 2023, p. 75)

* FOTO: Lucrarea pictorului Ivan Karas reunește două episoade diferite (din 14 noiembrie și din 3 decembrie 1948) ale vizitei Patriarhului Iustinian la Dragoslavele, unde erau închiși cei șase episcopi greco-catolici. În ultima vizită, fiecare episcop unit a primit o copie din Monitorul Oficial care decreta suprimarea Bisericii Române Unite cu Roma. Patriarhul ortodox este martorul reacției episcopilor uniți la cele auzite.