30 de ani de la renașterea activităților cercetășești creștine în România.
În timp, evoluția s-a dovedit a fi un factor absolut necesar. Chiar și când situațiile iau o întorsătură negativă, evoluția rămâne la fel de valabilă. Când vorbim de cercetășie, ne putem referi la numeroase perioade de timp importante, precum segmentul de peste 60 de ani al Federației Scoutismului European sau segmentul de aproximativ 100 de ani al nașterii acestei forme de educație a tinerilor. Totuși, cercetășia poate avea un secol sau abia să se fi născut, pentru că ultima promisiune asumată de către un cercetaș din această federație nu are mai mult de câteva zile.
Anul acesta a reprezentat pentru Asociația Cercetașii Creștini Români un moment important deoarece s-au împlinit 30 de ani de la înființarea acesteia și de la renașterea cercetășiei creștine după regiumul comunist. Acest segment de timp a fost marcat zilele trecute printr-una dintre cele mai intrigante activități din viața unui cercetaș: tabăra de vară. Taberele naționale jubiliare au fost organizate în județul Vâlcea, în Munții Cozia, gazdă a acestora fiind Grupul „Sfântul Francisc” din Râmnicu Vâlcea.
După 30 de ani, cercetășia rămâne valabilă
Trendurile sunt, după cum știm, trecătoare și n-ar putea exista trend pe această lume care să dăinuiască fără modificări sau evoluții. Totuși, care este motivul pentru care cercetășia prosperă de aproximativ 100 de ani? Lucrul acesta are legătură cu faptul că scoutismul nu este doar un trend, ci o voință care crește în oameni și care se transmite în următoarele generații fără a înceta. Chiar dacă cercetășia nu ar mai exista în vreun loc – așa cum s-a întâmplat în România, în perioada totalitaristă –, valorile cercetășiei nu vor muri niciodată. Cu perioade active sau inactive, cu membri mai mulți sau mai puțini, cercetășia nu va pieri niciodată. Tabăra din acest an a fost organizată de către oamenii activi ai cercetășiei din țară și reprezintă întocmai voința ce nu va pieri niciodată.
Zâmbetul copiilor, darul sufletului
Câteva persoane, invitate special pentru eveniment, au trecut prin tabără pentru a observa cum se descurcă copiii, sau pur și simplu pentru a aprecia evenimentul. Mă întreb care este senzația de a pleca din zgomotul unei societăți absorbite de tehnologie și din confortul casei, pentru a întâlni o mulțime de copii, în natură, care zâmbesc și surâd tot timpul doar pentru că sunt împreună și pentru că se simt bine. Dacă nu aș fi descoperit cercetășia și într-o zi m-aș fi plimbat printre cercetași, în pădure, în timpul activităților lor, care ar fi fost reacția mea? Nu am cum să răspund pentru că știu deja ce înseamnă să fii cercetaș și să ai sufletul încălzit de aceasta. Încerc doar să le arăt și celorlalți cum ar putea să-și umple și ei sufletul cu acest foc.
Sentimentul de a observa un copil în timpul unei tabere – mai ales când ai făcut parte din organizare – este unul cu adevărat special și nu există răsplată mai mare decât aceasta. Provoc orice cercetaș care tocmai a devenit drumeț sau călăuză (ramura celor mai mari de 17 ani) și care și-a oferit serviciul pentru scopurile cercetășiei, să facă parte din organizarea unei tabere, indiferent de ramură, și abia apoi să decidă – în cazul în care are dubii cu privirea la continuarea călătoriei în cercetășie – dacă mai continuă sau nu. Lăsând la o parte motivul jubiliar al acestei tabere, cu siguranță nu am uitat de unul dintre cele mai importante scopuri pedagogice: provocarea de a-i distra pe cercetași, în timp ce aceștia învață și se roagă.
Un moment foarte important din timpul taberelor: vizita episcopului greco-catolic de București, PS Mihai Frățilă
Prezența preoților este de o însemnătate semnificativă, atunci când vine vorba de evenimentele organizate de cercetași. Totuși, cel puțin pentru mine, vizita PS Mihai Frățilă, episcopul greco-catolic de București, a fost cu totul specială. Faptul că episcopul și-a rupt din programul încărcat pentru a veni în natură, alături de frații cercetași, și pentru a ne oferi binecuvântarea reprezintă un eveniment deosebit pentru asociația noastră creștină de cercetași. Momentele încărcate de spiritualitate, precum această vizită a Preasfinției Sale, confirmă scopul cercetășiei și oferă un imbold pentru a ne continua activitățile.
Apoi, vreau să mai spun că sunt deja obișnuit cu atitudinea relaxată și calmă pe care clericii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, o au în preajma cercetașilor. Am observat acest lucru fie la hramul bisericii din Râmnicu Vâlcea, fie la alte activități. Cu toții l-am primit cu brațele deschise în taberele noastre pe PS Mihai, pentru că îl cunoașteam deja și îi știam și atitudinea pozitivă și senină cu care susține activitățile cercetășești ale grupurilor formate în jurul catedralei din București și pe lângă parohia din Râmnicu Vâlcea.
Ștefan Ciucă
– Șef de trupă, Grupul “Sfântul Francisc” din Râmnicu Vâlcea
