Dialogul dintre Isus și Marta, sora lui Lazăr, cel pe care Domnul îl va învia cu o săptămână mai înainte de Pătimire, este fragmentul din Evanghelia sărbătorii Intrării în Templu a Maicii Domnului.
Nemulțumirea Martei de a fi rămas singură la bucătărie conduce, de fapt, la un dialog providențial cu Isus. Alegerea celeilalte surori, Maria, de a rămâne în camera unde Isus este înconjurat de ceilalți oaspeți, ne permite nu numai să scrutăm alegerile constitutive ale Maicii Domnului, ci și realitatea noastră de oameni credincioși. Chemați să discernem între binele lui Isus și aparențele de bunătate ale lumii, Maica Domnului continuă să ne spună de ce o minte prea ocupată de activitate, uită nu numai să trăiască, ci și uită că viața are nevoie de cumințenia cugetării. Descoperind viața de credință împreună cu Isus, zi după zi, trebuie să ne stabilim precedențele. Mântuirea noastră poate avansa – chiar și atunci sau mai ales atunci – când, aparent, nu se produce nimic!
Cerând peste noi inspirația judecății lui Isus, să-i mulțumim Maicii Preacurate că „necunoscutul” și „imposibilul” rămân axele constitutive ale lucrării Providenței! Ea s-a încrezut în Dumnezeu! Nu avem de ce să ne temem! A simți temeri și zbucium este firesc. Redescoperirea bucuriei de a fi copiii Mariei se joacă, tocmai de aceea, în jurul stăpânirii de sine. Într-o bătălie care, paradoxal, ne umilește în abilitatea de a ne descurca singuri, dar care, lăsând destul spațiu pentru îngrijorare, ne invită să ne abandonăm orbește în credința că Dumnezeu se ocupă întotdeauna de noi.
+ MIHAI, episcop
