„Inima Maicii Preacurate triumfă deja în acele vieți discrete, nebăgate în seamă, dar rămase fidele lui Isus împreună cu Ea!”
Pelerinajul de la București de Adormirea Maicii Domnului
Ca în fiecare an de 15 august, la biserica Maica Domnului (Acvila) din București s-a celebrat hramul. La Sfânta Liturghie arhierească de anul acesta a participat Nunțiul apostolic în România, Arhiepiscopul Giampiero Gloder însoțit de secretarul Nunțiaturii, monseniorul Tuomo Vimpari. La sfâșitul celebrării nunțiul a împărtășit celor prezenți binecuvântarea apostolică din partea Sfântului Părinte Papa Francisc.
Alături de părintele Silviu Moșneag, administratorul parohiei „Maica Domnului”, paroh al parohiei din Drumul Taberei, au participat toți ceilalți preoți din București.
*
Preasfințitul Mihai în cuvântul predicii a amintit de importanța de trăi harul oferit Maicii Preacurate. Ea nu i-a pus condiții lui Dumnezeu, ci s-a lăsat condusă în planul tainic al Providenței: „Sfânta Fecioară își află bucuria de a-l preamări pe Dumnezeu, de a-i da cinste și a-i recunoaște măreția iubirii. Ce înseamnă să-l mărești pe Dumnezeu, să-i spui că este mare? Cu siguranță că El face parte din viața ta și că fără dragostea lui nu ești decât un ratat. Deși pare o chestiune la îndemână, lauda măreției Domnului este un har care trebuie apreciat și cerut zilnic. Maica Domnului are căderea să ne învețe bucuria acestei stări”.
„Istoriile de milostivire și har ale lui Dumnezeu” – a continuat PS Mihai – „nu se scriu prin triumfuri lumești. Ecourile vieții lui Isus ne spun că Biserica nu are succes doar prin imaginea sa publică. Ea este chemată în primul rând la mărturia membrilor săi și la perseverența credinței! Viața omului credincios și, până la urmă, prestigiul instituției publice a Bisericii nu se întrețin prin desfășurarea unui personal numeros – pe care oricum nu ni-l putem permite! – sau a strategiilor de programare. Atragerea sufletelor spre credință nu are asemănări în înțelegerea omenească a succesului. A pune undița sau plasa revine omului, dar nimic – din perspectiva lumească – nu pare să mai garanteze restul.
Au trecut treizeci și cinci de ani de la eliberare. Mulți dintre cei mai tineri nu mai au nevoie de Dumnezeu, ritmul și împrăștierea vieții lor nu le mai lasă spațiu pentru cuvântul lui Isus și împărtășirea cu El. De ce Isus tace și permite lucrul acesta? De ce permite această delăsare și depărtare? Rămânem surprinși că slabele eforturi ale „instituției” nu ne garantează succesul, că Liturghia nu e un „proces tehnologic” magic pentru a obține rezultate în numerar și că predicile moraliste sau judecățile temerare nu impresionează în chip gratuit, mai ales când rapiditatea comunicării nu te lasă să răsufli. Or, ca în timpurile de prigoană, nu există alte garanții pentru a câștiga sufletele în favoarea lui Dumnezeu în afară de har și acesta se cere”.
Preasfințitul Mihai a reamintit apoi că episcopii martirii au continuat să fie martori ai lui Isus înaintea celor răi, la închisoare, ca și în mijlocul micii lor turme clandestine. „Deși tirania trâmbița fățiș sfârșitul religiei, iar credincioșii păreau a fi deplin inactivi, practic invizibili public, ei au fost prezența vitală care i-a permis lui Dumnezeu să țină aprinsă flacăra. Și astăzi, în vremuri de persecuție prin relativizare, indiferență și autosuficiență – le revine credincioșilor să ia crucea, să se roage, să aducă mărturia iertării într-o lume tulburată, bolnavă de ură și cinism. Să ofere pacea acolo unde ea este primită, pregătind un viitor posibil pentru cei care vor veni după noi. Un viitor imprevizibil, dar și neîngrădit – prin puterea și perseverența credinței personale!”
„Suntem o comunitate puțin vizibilă” – a continuat episcopul. „Bucureștiul și sudul țării sunt o diasporă interioară pentru turma Bisericii Române Unite. Niciodată nu a fost simplu însă să recunoaștem semnele timpului, iar Isus însuși a avut de furcă cu mai-marii iudeilor. Comunitatea de credință nu are mobilul cluburilor pentru seniori care, cultivând regrete și melancolie, se caută pe sine și nu pe Isus. Copiii lui Dumnezeu – toți suntem copiii lui – nu caută bisericile pentru nostalgii expirate! Prestigiul sufletesc al comunității de credință nu vine prin aura puterii sau triumfuri apuse. Chiar dacă ne dorim un succes social palpabil, atenția celor mai tineri și aplauzele societății. Merită să începem mai întâi în propria familie, înainte de a privi în curtea vecinului! Forța Bisericii – o spune Maica Sfântă – stă în mărturia și străduința vieții zilnice a celor credincioși. Cu modestia și încrederea noastră, îi permitem lui Isus să intervină, chiar și în viața sufletelor împietrite, dar și în situațiile altfel fără ieșire!
În lunga istorie a Bisericii perioadele de încercare și de umilire sunt permise de Dumnezeu. Adeseori, smerenia chiar și în viața sfinților nu se primește fără umiliri! Viitorul nu ne aparține, ni-l putem imagina, dar contribuim la realizarea lui numai făcându-ne datoria de a ne lăsa atrași de Isus, de a cere fără încetare harul Domnului și de a gusta din dragostea lui. Tocmai această simțire a lui Isus în adâncul inimii și în alegerile vieții este apostolatul prezentului. Domnul îl așteaptă acum de la noi!
În încheiere, Preasfințitul Mihai i-a invitat pe cei prezenți să descopere că „Inima Maicii Preacurate triumfă deja în acele vieți discrete, nebăgate în seamă, dar rămase fidele lui Isus împreună cu Ea! Fără recunoașterea necazurilor sau a dezamăgirilor drept cale a crucii și de sfințenie, calea minunată a Mariei nu poate fi îndrăgită. Fără ajutorul Maicii Preacurate rodul în glia existenței fiecăruia dintre noi n-are cum să fie!”
*
La sfârșitul slujbei, ca de fiecare dată cu această ocazie, a avut loc o agapă.
