+ MIHAI
Din mila lui Dumnezeu, prin grația Scaunului apostolic al Romei
și voința Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma,
Episcop al Eparhiei Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de București
Scrisoare Pastorală la sărbătoarea Nașterii Domnului – 2024
Clerului, călugărilor, călugărițelor, întregului popor iubitor de Hristos
Iubiți frați și surori în Hristos,
„Partea importantă a istoriei mântuirii” – scriam acum câțiva ani – „este că din interiorul naturii omenești sărmane pe care a asumat-o, Fiul lui Dumnezeu i-a dat morții lovitura de grație, lăsându-se omorât și plătind prețul veșniciei omului. (…) Faptul că Dumnezeu se simte legat de oameni, prin neputința firii omenești, este într-adevăr un motiv de mare speranță. Atenția sa față de cei mai sărmani revelează, astfel, faptul că bucuria se justifică tocmai în acele zone interioare pe care nu vrem să ni le asumăm și de care fugim întotdeauna. Ca să înviem trebuie, mai întâi, să „murim” acelor realități care ne rup de ceilalți, determinându-ne să fim răi și închiși în noi înșine.” Bucuria Crăciunului provine, prin urmare, din coborârea în trup a Fiului lui Dumnezeu, din faptul că El se face sărman ca și noi. Pentru a-i putea întâlni privirea, trebuie mai întâi să ne coborâm ochii asupra Pruncului așezat în ieslea sărmană de la Betleem. Acolo, sub chipul fragilității, Dumnezeu ne invită să descoperim de ce mântuirea pe care ne-o oferă nu pornește de la perfecționismul nostru sau de la stări ideale, nici de la prefăcătoria de a ne simți buni și a nu ne vedea răul făcut. Orice greșeală poate fi îndreptată, dar nu printr-un mijloc al abilității noastre, ci prin iertarea și iubirea pe care Dumnezeu ni le acordă, dacă revenim cu încredere la El.
Anul acesta, cu puțin timp înainte de a celebra treizeci și cinci de ani scurși de la căderea dictaturii comuniste, am ajuns să simțim pe propria piele cât de fragilă poate fi moștenirea libertății fără asumarea răspunderii reperelor morale. Prosperitatea acestor ani n-a provocat de la sine o îmbunătățire a moravurilor. Răul a știu să-și reformuleze lucrarea, deturnându-ne atenția de la încrederea în Dumnezeu și încurajând profețiile mincinoase care exaltă în chip gratuit autosuficiența neamului. Uitând că bătălia cu sinele nu se oprește câtă vreme viața merge înainte, oamenii mândri nu mai au nevoie de compasiune divină și pierd astfel gustul mântuirii! Dacă bucuria credinței nu se înrădăcinează în viața noastră prin recunoașterea harului libertății și prin cuviința față de semeni, orice referință publică la Dumnezeu și la tradiția creștină nu va mai fi decât un mobil al deșertăciunii și al disprețului.
Dragi prieteni,
Fiul lui Dumnezeu se lasă văzut anume în ieslea sărmană de la Betleem de aceia care se predau smereniei sale și sunt dispuși să primească adevărul scandalos al iubirii lui. A pătrunde sufletește Crăciunului înseamnă, tocmai de aceea, să recunoaștem că sărăcia și fragilitatea – anume alese de Isus – sunt temeiul veritabil al speranței noastre. Nimic nu ne poate despărți de dragostea Domnului, dacă avem încredere în puterea iertării Inimii sale.
Dând împreună cu voi mulțumită pentru anul care se încheie, vă urez ca sărbătoarea Nașterii Domnului să vă fie spre înnoire sufletească! Să-i redescoperiți bucuria de a trăi în caritate, cu simțul datoriei față de semeni! Un An Nou 2025 în pacea lui Hristos!
Cu arhierești binecuvântări,
+ MIHAI, episcop
*Foto: Icoană de I. Karas, colecție particulară
