Faptul de a se crede superiori celorlalți i-a condus pe mai marii Legii la pierderea harului de a-l recunoaște pe Mesia. Prezumția de a fi în posesia Adevărului i-a făcut să creadă că vanitatea ar putea fi o virtute, astfel că refuzul lor de a se deschide lui Isus a deschis ușa mântuirii tuturor neamurilor. Uneori cădem și noi în ispita de a ne crede mai buni decât ceilalți. Dacă prin har nu suntem ca cei răi, deși avem același aluat al slăbiciunii, trebuie să știm că, asemănându-ne lui Isus, ne abținem de la judecată și nu răspundem răului cu rău. Trăind și oferind iertarea, compasiunea, viața omului credincios ține, într-adevăr, de cuvânt și merge pe încrederea în Dumnezeu. [...]

Episcopia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” de București Ilie Lazăr va rămâne între bucureşteni

Ilie Lazăr va rămâne între bucureşteni
02 Decembrie
2019

Ilie Lazăr va rămâne între bucureşteni

Miercuri, 4 decembrie 2019, la ora 12, la cimitirul Bellu Catolic, va avea loc ceremonia de reînhumare a rămăşiţelor pământeşti ale cunoscutului om politic greco-catolic Ilie Lazăr (1895-1976).

Descendent a șapte generații de preoți uniți, Ilie Lazăr a fost doctor în drept al Universităţii din Cluj. În primul Război Mondial a fost ofiţer în armata austro-ungară. Pe când se afla în Ucraina, a dezertat împreună cu soldaţii săi şi a participat la eliberarea Cernăuților, fiind cel care a pus tricolorul pe primăria oraşului. A fost cel mai tânăr semnatar al Actului Unirii de la 1918 şi s-a implicat în introducerea administraţiei româneşti în judeţul Satu-Mare. În 1923, s-a stabilit la Bucureşti şi a început o foarte bogată activitate politică, fiind ales deputat de Maramureş în mai multe legislaturi. Ca susţinător fidel al politicii lui Iuliu Maniu, s-a împotrivit foarte clar tuturor dictaturilor. În timpul lui Carol al II-lea a fost internat în lagărul de la Turnu. În 1938 a împiedicat o acţiune legionară violentă împotriva evreilor din Sighet. În timpul dictaturii antonesciene a fost închis la Târgu Jiu. A sprijinit ieşirea României din război alături de Axă şi, după 1944, s-a implicat în politica naţional-ţărănistă, în cadrul organizaţiei de muncitori. Arestat în mai 1946, a fost împiedicat să candideze la simulacrul de alegeri din luna noiembrie a aceluiaşi an. A fost condamnat la 12 ani temniţă grea, cu confiscarea averii, în procesul înscenat împotriva liderilor PNŢ, la 11 noiembrie 1947. A trecut prin închisorile Galaţi, Sighet şi Râmnicu Sărat, unde a avut mereu o atitudine foarte curajoasă, respingând orice compromis cu regimul comunist şi ajutându-i şi susținându-i moral pe cei din jurul său. După expirarea condamnării a fost trimis la coloniile de muncă de la Culmea şi Periprava, fiind eliberat în 1964, după 17 ani de închisoare. Ulterior, a locuit la Cluj, în condiţii modeste, sub supravegherea permanentă a Securităţii. A rămas până la sfârşit un om credincios, fidel Bisericii Române Unite şi principiilor politicii lui Iuliu Maniu.

Pentru bucureşteni, aducerea rămăşiţelor pământeşti ale lui Ilie Lazăr în capitala ţării nu este un eveniment care priveşte doar familia sau mica comunitate greco-catolică locală. Este o mare onoare de a avea aici, pe pământul Munteniei, un semnatar al Actului Unirii – singurul, de altfel. Ilie Lazăr a trăit Unirea în viaţa sa personală şi în rodnica sa activitate publică. A iubit Bucureştiul, a fost iubit de bucureşteni şi ar fi dorit să se întoarcă în apartamentul din strada Poştei, unde a locuit înainte de arestare. Comuniştii nu i-au permis acest lucru, pentru că s-au temut de el. Aşadar, se cuvine ca Ilie Lazăr să revină la Bucureşti. De această dată, va fi bine primit între prieteni. Prezenţa lui ne va aminti că România noastră este rodul rugăciunilor fierbinţi şi al jertfelor uriaşe ale înaintaşilor şi, să sperăm, ne va încuraja să îi urmăm exemplul şi să se implicăm mai mult în ridicarea spirituală şi morală a celor de lângă noi şi în acţiuni concrete în serviciul binelui comun.

Mihaela Bărbuș