Gabriel Liiceanu la „Conferințele Catedralei”

 Tema abordată, Au oare oamenii nevoie de libertate?, cu referire la cartea domniei sale, Despre limită, a schițat raportul fragil dintre nevoia de libertate și cea de protecție, încercând să răspundă la problema dacă există într-adevăr ceva mai mult decât cele patru forțe fundamentale care, conform lui Lucian Boia, pun lumea în mișcare – dorința de putere, averea, sexul și cunoașterea.

Observând că însuși termenul de libertate este o creație a culturii eline din secolul V î.Hr., fiind un construct cultural și nu un dat biologic, domnul Liiceanu și-a argumentat expunerea folosindu-se de cunoscutul episod biblic al Exodului. Constanta descrisă de textul veterotestamentar este aceea a unei lamentări recurente a poporului ales, care, în fața vicisitudinilor libertății nou descoperite, găsește că sclavia aduce confortul oalelor cu carne. Acestei atașări de materialitatea brută îi este contrapus exemplul lui Isus, care, în scena ispitirii din pustiu, descrisă în Mt 4 și Lc 4, alege hrana spirituală în detrimentul pietrelor transformate în pâini, care astâmpără foamea pântecelui.

Mențiunea „pâinii cele de toate zilele” i-a oferit ocazia domnului Liiceanu să facă un excurs filologic și filozofic cu privire la traducerea celebrei vocabule din rugăciunea  Tatăl nostru, prilej cu care a remarcat necesitatea unui termen care să exprime corect conceptul din originalul grec, care redă ideea unei hrane super-substanțiale – o pâine ce depășește substanțialitatea materiei, spre deosebire de „pâinea cotidiană” așa cum este înțeleasă în mod curent.

Tema Marelui Inchizitor din Frații Karamazov a continuat ideea pâinii ca reprezentare a satisfacerii nevoilor pur trupești. Personajul dostoievskian, simbol al coruperii ideii hristice de către reprezentanții nedemni ai urmașilor lui Isus, afirmă că majoritatea oamenilor sunt mai fericiți doar cu supunerea de dragul satisfacerii nevoilor materiale imediate, în timp ce libertatea oferită de Isus s-ar adresa doar unei elite.

Această opoziție între mulțime și elite a adus în discuție faptul că schimbările de paradigmă, inovațiile la nivel istoric au fost determinate de individualități distincte, care au avut curajul de a profesa o gândire ieșită din tipar. Emblematice în acest sens au fost scrierile lui Thomas Hobbes, care, prin teoria contractului social, a propus o societate în care condițiile de libertate să fie sporite, prin desemnarea unei singure entități care să gestioneze justiția. De la societatea care doar subzistă, se ajunge la discursul unei societăți care discută asupra posibilității de a forma indivizi care apoi să gândească liber, în folosul tuturor.

Problema educării la libertate se regăsește în mod special în relația maestru-discipol, o experiență pe care Gabriel Liiceanu axemplificat-o prin legătura pe care a avut șansa să o trăiască alături de Constantin Noica. Liiceanu a observat că, în mod paradoxal, această relație presupune la început supunerea, tocmai ca discipolul, permițându-i maestrului să îl modeleze, să dobândească ulterior capacitatea libertății totale, în numele căreia se poate și detașa de maestru, pentru a gândi pe cont propriu.

Nevoia de ne a alege corect sursele de educație, modelele, precum și obligativitatea morală de a ne „ilumina”, de a ieși din stadiul de „minorat” definit de Kant, au reprezentat concluziile serii. Într-o lume dominată în continuare de ideologii, în care dreptul la educație este încă refuzat cu violență multora, descoperirea propriei libertăți este în primul rând un demers formativ. Alegerea elitelor ca modele nu înseamnă, în acest sens, dispreț față de restul lumii mai puțin înzestrate, ci respect față de cei care ne-au dat cel mai mult, domnul Liiceanu exprimându-și, de altfel, stima față de modelele spirituale pe care Biserica Română Unită le-a dat.

„Conferințele Catedralei ” continuă miercuri, 18 februarie 2015, la orele 18.30, la Catedrala greco-catolică „Sfântul Vasile cel Mare”, unde domnul academician Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, va vorbi pe marginea unor aspecte controversate privind trecutul românesc – Transilvania.

Oana-Viviana Dimcev