A apărut și este disponibilă în parohii Foaia de Crăciun.
„Nașterea lui Isus este o veste care a schimbat lumea. Nu prin forța puterii, ci prin inimile transfigurate ale acelora cărora le-a fost dat să afle de venirea în trup al lui Mesia”, arată PS Mihai. „De-atunci, cei care cred nu încetează să reînnoiască lumea prin atașamentul lor față de persoana Domnului venit să moară pentru mântuirea noastră. A fi în adevăr, a mărturisi legătura morală cu spiritul Evangheliei, indiferent dacă se văd sau nu roadele – o facem, nu-i așa, ca să câștigăm viața de veci! –, este o investiție sigură pentru Dumnezeu. Nimic nu se pierde prin bine. Aici este speranța pe care, sub semnul unui prunc, Dumnezeu ne-o lasă an de an în fața conștiinței!”
Din această ediție aflăm și ce cadouri îi cerea micuțul Joseph Ratzinger Pruncului Isus, dar și angajamentul lui luat de Crăciunul lui 1934: „Voi fi bun întotdeauna. Salutări de la Joseph Ratzinger”. Vom rămâne în zona copilăriei, de această dată văzută prin ochii adultului, și vom citi un fragment din scrisoarea arhiepiscopului Albino Luciani, care avea să devină Papa Ioan Paul I, către Pinocchio, care se încheia astfel: „Cu câtă răbdare și îngăduință și dragoste și înțelegere trebuie să se poarte cu tine Maestrul Geppetto!”
În „Dinamism, culoare, suflet și idealitate”, părintele Lucian Lechințan SJ explică fresca din altarul Catedralei Sfântului Vasile din București, realizată în această vară de pictorul Ivan Karas „Dacă în general arta de inspirație bizantină este concentrată pe relevanța ideii de putere și glorificare, Împărtășirea din catedrala noastră răstoarnă o astfel de percepție, deoarece din ea transpare emoția. În apropierea sfioasă de potir și de sfânta pâine, apostolii sunt vizibil cutremurați, sentimentelor lor ne deschide gustul intuirii stărilor sufletești.”
Călăuzele din Focul Sfânta Faustina Kowalska al Cercetașilor Creștini Români – Federația Scoutismului European dau mărturie despre ruta pe care au făcut-o alături de călăuze din toată Europa la Paray-le-Monial: „Lumina pare să rămână alături de noi chiar și noaptea, când locul soarelui este luat de mii de lanterne duse de călăuze care se îndreaptă în liniște spre corturi”, ne împărtășește Maria Moșneag. „Imaginile din punctul culminant al pelerinajului sunt tot strălucitoare, precum cele de la început. Dar, de această dată, strălucirea este una plină de Harul lui Dumnezeu. Întunericul nopții cuprinde frumoasa bazilică a Sfintei Inimi, dar în interiorul acesteia sunt aprinse sute de lumânări și mii de voci înalță cântări. În mijlocul călăuzelor, pe Sfântul Altar, se află Trupul și Sângele lui Isus.”
„Creștinul credincios se roagă. Există o interdependență între rugăciune și credință”, scrie doamna Rodica Pavel. „Pentru a te ruga trebuie să ai credință, iar ca să ai credință trebuie să te rogi. Prin rugăciune omul se exprimă și își hrănește credința. Cine încetează a se ruga va înceta și să creadă.”
Părintele Victor Ostropel conchide: „Nu magie ar trebui să fie adjectivul care să descrie nașterea Celui mai presus de ființă. Nu a fost nimic magic sau ocult și nici măcar feeric în sărăcia staulului-peșteră din Betleemul Iudeii. Spectaculos, nici atât. Dumnezeu nu este superstar. Sfânt, da, e un atribut cât se poate de potrivit pentru Crăciun. La fel și Dumnezeiesc. Dar la fel de potrivite sunt și următoarele: simplitate, discreție, îngrijorare, renunțare.”
