Fer. Vasile Aftenie: „Acasă” este la Blaj și la Roma, este „Apusul civilizat”

Fer. Vasile Aftenie: „Acasă” este la Blaj și la Roma, este „Apusul civilizat”
09 Mai
2020

Fer. Vasile Aftenie: „Acasă” este la Blaj și la Roma, este „Apusul civilizat”

În 10 mai 2020, se împlinesc 70 ani de la moartea Fericitului Vasile Aftenie în spitalul închisorii Văcărești – primul episcop pentru românii uniți din București și Vechiul Regat.

Vasile Aftenie își expusese astfel crezul lui și al unei generații de martiri și de mărturisitori:

„O turmă de credincioși care s‐a crescut în tradiția Blajului nu poate socoti niciodată prea mare o jertfă, oricât de uriașă, cerută de Biserică și de neamul nostru.“

La 10 mai 1950, ierarhul unit din București se afla într-o anchetă dură a Securității. Cu aproape un an în urmă, la 25 mai 1949, fusese separat de grupul episcopilor greco-catolici de la Căldărușani, iar asupra lui s-au făcut presiuni enorme. Ca și Iuliu Hossu, Vasile Aftenie fusese abordat, în van, de autoritățile comuniste și înainte de declanșarea persecuției deschise, Petru Groza propunându-i un scaun de mitropolit dacă trădează.

Vasile Aftenie a calificat drept o „îndrăzneață nerușinare” chemarea „să vă întoarceți acasă” adresată credincioșilor greco-catolici de către mitropolitul ortodox Nicolae Bălan, în 15 mai 1948, chiar la Blaj. Episcopului greco-catolic Ioan Suciu, gazda ceremoniilor de atunci din Blaj (se aniversa centenarul Marii Adunări Naționale de pe Câmpia Libertății), îi fusese interzis să ia cuvântul și să dea un răspuns lui Nicolae Bălan.

„Acasă”, îi răspundea Vasile Aftenie lui Nicolae Bălan, este la Blaj și Roma, „Apusul civilizat, aci ne sunt prietenii care ne-au ajutat să clădim o Românie liberă.”

„Scumpul frate s-a mărturisit și după mărturisirea făcută mi-a spus că nici moartea nu-l va face să se lepede de credință”, astfel descria Iuliu  Hossu despărțirea de Vasile Aftenie, când acesta a fost izolat de Securitate de episcopii rămași la Căldărușani. „PS Aftenie a rămas neclintit în credința catolică, împlinindu-și cu sfințenie cuvântul rostit în fața noastră, a tuturor, că mai bine moare decât să se lepede de credință; a presimțit ce o să urmeze și pentru ce este dus de la Căldărușani, pentru a face noi presiuni asupra dânsului să treacă la ortodoxie; n-a trecut, a preferat să moară în temnițele Văcăreștilor.”