Faptul de a se crede superiori celorlalți i-a condus pe mai marii Legii la pierderea harului de a-l recunoaște pe Mesia. Prezumția de a fi în posesia Adevărului i-a făcut să creadă că vanitatea ar putea fi o virtute, astfel că refuzul lor de a se deschide lui Isus a deschis ușa mântuirii tuturor neamurilor. Uneori cădem și noi în ispita de a ne crede mai buni decât ceilalți. Dacă prin har nu suntem ca cei răi, deși avem același aluat al slăbiciunii, trebuie să știm că, asemănându-ne lui Isus, ne abținem de la judecată și nu răspundem răului cu rău. Trăind și oferind iertarea, compasiunea, viața omului credincios ține, într-adevăr, de cuvânt și merge pe încrederea în Dumnezeu. [...]

Etichetate: Vechiul Testament Archives - Episcopia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” de București

Când credința devine comică și deprimantă
30 Iunie
2018

Când credința devine comică și deprimantă

Mesajul lui Ioan Botezătorul Pe Ioan Botezătorul îl despart câteva sute de ani de ultimii profeți ai Vechiului Testament. Cuvântul pe care Dumnezeu îl încredințase poporului ales lâncezea de multă vreme, iar multele certitudini ale iudeilor fuseseră puse în criză de invaziile străine sau de surghiun. Zbuciumata istorie dintre cele două Testamente, marcată de o profetică tăcere și absență, părea cufundată în deznădejde. Timpul sosirii lui Mesia a fost marcat politic și religios de aranjamentele lui Irod cel Mare cu Imperiul roman. Tertipurile acestui rege meschin clădiseră impresia unui Israel de sine stătător și întăriseră viziunea după care Unsul lui Dumnezeu urma [...]

Oarba speranță
16 Septembrie
2015

Oarba speranță

Citind vremurile prin credință A păstra profetismul în misiunea Bisericii nu e simplu, dar nici comod, fiindcă nu e o meserie. Biserica nu poate uita că are datoria de a veghea simțul interior al omului în pregătirea întâlnirii de la urmă cu Dumnezeu, printr-o viață de prietenie cu El, în prezent. Dar când atașamentul față de mesajul lui Hristos se înfățișează ca o modă pasageră, e semn că a sosit timpul încercărilor. E inutil să ne ascundem sau să ne facem iluzii. „Poporul meu m-a abandonat, mă mai laudă cu buzele, dar inima sa e departe de mine”, se plânge Dumnezeu [...]