Despre gestul memorabil al unui împărat Legătura cu Cuvântul lui Dumnezeu pare, în urma evangheliei sărbătorii Sfinților Constantin și Elena (Ioan 10,1-9), destul de ingrată. Recunoaștem, oare, că n-avem pătrunderea interioară de a înțelege fără har cele spuse și că nu ne prea place să căutăm gustul acestei hrane? „Pilda le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui”. Cum ne poate schimba adevărul, fără dorința de a pătrunde în credință înțelesul cuvintelor lui Isus oferite în prezent? Fragmentul evanghelic al sărbătorii Sfinților Împărați ne descrie chipul lui Dumnezeu ca păstor al turmei sale. De ce acest simbol cu această [...]
Predica PS Mihai la Sfânta Liturghie de la Pelerinajul Martirilor – Sighet 2016 „Cunoscând Isus că au să vină și să-l ia cu sila, ca să-l facă rege, s-a dus iarăși în munte, singur”. Evanghelia de azi pune, evident, în contrast ceea ce crede mulțimea despre minunea înmulțirii pâinilor și înțelesul profund pe care Isus îl prezintă prin împărtășirea din Biserică. Isus fuge de fiecare dată de fervoarea care-i pretinde să se supună voilor noastre! De aceea, dragi credincioși, drumul care duce la Sighet este un pelerinaj și ne invită de fiecare dată să reintrăm în noi pentru a face un [...]
Cuvântul de învățătură a PS Mihai în Sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, Hramul Catedralei greco-catolice din București [...]
La cumpăna anilor I. Deunăzi, am fost întrebat despre sensul și originea cuvântului precar. Căutând în mai multe dicționare am descoperit cu surprindere un lucru minunat care ne ajută să simțim ceva mai bine Taina Crăciunului. Un cuvânt de origine latină intrat în română prin neologismele de proveniență franceză. Precarius în limba latină era cel care înălța rugăciuni, indicând astfel o lipsă sau o nevoie care urma să fie rezolvată prin ascultarea cererii, a rugăciunii: preces. Iată că ceea ce definește în mod normal nevoia este explicat tocmai de universul rugăciunii. Altfel spus, e vorba de o lipsă care se rezolvă prin [...]
Dacă mintea slabă și ignoranța primesc rang de virtute, orice remarcă devine inevitabil dogmă. Să-ți dai cu presupusul plecând de la sentimente viscerale e suficient și totul devine realitate. De aici și până la platitudinea maximă, prin care îl desființezi pe celălalt public, prin discreditare, nu mai e decât un pas. Și Isus a avut parte de sfânta indignare a celor care nu văd așezată lumea după criteriile lor. Tagma învățătorilor Legii aștepta cu sufletul la gură să recunoască la El doar acele lucruri care le confirmau dezgustul și prejudecățile pentru ca, apoi, să-și poată ridica poalele în cap cu [...]