Predica P.S. Mihai la Prima Duminică a Postului Mare - 2021 Evanghelia de azi ne descrie roadele primelor întâlniri ale viitorilor apostoli cu Isus. Filip îi vorbește lui Natanael despre Mesia: Cel prevestit în Lege și în profeți este omul cunoscut de toată lumea drept fiul tâmplarului Iosif din Nazaret. „Poate ieși ceva bun din Nazaret?”, îi răspunde Natanael, căruia nu-i arde de a intra în joc, prea puțin dispus să-și părăsească judecățile și certitudinile. Natanael e un om onest. Isus i-o va spune în față atunci când îl va întâlni. Cu toate acestea, ideea că trimisul lui Dumnezeu ar putea trece [...]
Iată-ne puși, în aceste zile, în situația de a vedea că totul în lumea aceasta poate cădea în planul cinci, șase, șapte și că un singur lucru rămâne important: mântuirea. Iar mântuirea înseamnă a mărturisi că nu putem fără Dumnezeu. Nu putem fără Dumnezeu pentru că nimeni nu-și poate dărui iertarea propriilor greșeli. Nimeni nu-și poate dărui pacea sufletului, chiar dacă au proliferat cabinetele psihologilor - și ei au importanța lor! -, dar acolo nu se poate obține iertarea păcatelor. Nu ne putem da pacea singuri, iar Dumnezeu încearcă să ne spună că sănătatea trupului de una singură, oricând poate fi [...]
Despre dreptul lui Dumnezeu de a ierta Pentru a încerca să se apropie de Isus, însoțitorii unui om paralizat își permit obrăznicia de a desface literalmente acoperișul casei unde acesta se afla pentru a-i-l prezenta pe bolnav în speranța vindecării (Mc 2,1-12). Obraznic, cuvânt de sorginte slavă, înseamnă literalmente fără obraz, fără față, adică lipsit de respect, de rușine, de cuviință sau nerușinat, impertinent, insolent, arogant. Varianta latină, impertinent, e un compus im-per-tinens; adică ceva care nu ține, care nu are drept, deci n-are justificare. În cazul evangheliei de azi, un lucru deplasat care, în mod normal, nu ține, n-are drept, devine [...]
La răscrucile credinței Suntem obișnuiți zi de zi să generalizăm, conducându-ne după reguli care ne expun cât mai puțin. Orice reținere în a ieși din judecata noastră strictă, nu numai că ne împiedică să vedem realitatea, dar ne restrânge și perseverența la întâlnirea cu Dumnezeu. Cu o siguranță care ne lasă prea puțin spațiu în favoarea celorlalți, îl facem din păcate pe Dumnezeu să poarte amprenta felului nostru de a fi. Or criteriul după care viața cuiva se poate schimba este, în mod inevitabil, bazat pe întâlnirea cu semenii, fiindcă oglinda veritabilă prin care ne zărim inima nu e o sticlă [...]
Am recitit zilele acestea câteva pagini scrise de Nicolae Steinhardt despre bunătatea sufletească. „Degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (...) dacă suntem răi, haini. Mojici și vulgari, proști și nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei și inteligența și erudiția și supradoctoratele și toate congresele internaționale la care luăm parte (...) Nimic nu poate înlocui și suplini nițică bunătate sufletească, nițică bunăvoință, toleranță, înțelegere. Nițică susținută bună cuviință. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă și rafinată, e un atribut de bază al ființei omenești și totodată un atribut al culturii”. Existențial absentă [...]