Sunt consternat de poziția cu iz mistico-populist luată de unii colegi preoți care compară mersul la supermarket cu mersul la biserică. Adică, se întreabă ei, dacă poți merge să îți procuri cele necesare trupului, de ce nu ai putea să faci la fel cu cele necesare sufletului? Pentru că trupul, cucernici părinți, ca să trăiască și să fie sănătos, are neapărată nevoie de hrana materială, măcar de alimentele de bază. La fel și sufletul are nevoie de hrană spirituală cea de toate zilele, îmi veți spune, în special de Preasfântul Trup și Sânge al Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. [...]
Despre dreptul lui Dumnezeu de a ierta Pentru a încerca să se apropie de Isus, însoțitorii unui om paralizat își permit obrăznicia de a desface literalmente acoperișul casei unde acesta se afla pentru a-i-l prezenta pe bolnav în speranța vindecării (Mc 2,1-12). Obraznic, cuvânt de sorginte slavă, înseamnă literalmente fără obraz, fără față, adică lipsit de respect, de rușine, de cuviință sau nerușinat, impertinent, insolent, arogant. Varianta latină, impertinent, e un compus im-per-tinens; adică ceva care nu ține, care nu are drept, deci n-are justificare. În cazul evangheliei de azi, un lucru deplasat care, în mod normal, nu ține, n-are drept, devine [...]
La răscrucile credinței Suntem obișnuiți zi de zi să generalizăm, conducându-ne după reguli care ne expun cât mai puțin. Orice reținere în a ieși din judecata noastră strictă, nu numai că ne împiedică să vedem realitatea, dar ne restrânge și perseverența la întâlnirea cu Dumnezeu. Cu o siguranță care ne lasă prea puțin spațiu în favoarea celorlalți, îl facem din păcate pe Dumnezeu să poarte amprenta felului nostru de a fi. Or criteriul după care viața cuiva se poate schimba este, în mod inevitabil, bazat pe întâlnirea cu semenii, fiindcă oglinda veritabilă prin care ne zărim inima nu e o sticlă [...]
Am recitit zilele acestea câteva pagini scrise de Nicolae Steinhardt despre bunătatea sufletească. „Degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (...) dacă suntem răi, haini. Mojici și vulgari, proști și nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei și inteligența și erudiția și supradoctoratele și toate congresele internaționale la care luăm parte (...) Nimic nu poate înlocui și suplini nițică bunătate sufletească, nițică bunăvoință, toleranță, înțelegere. Nițică susținută bună cuviință. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă și rafinată, e un atribut de bază al ființei omenești și totodată un atribut al culturii”. Existențial absentă [...]
În prezența a numeroși credincioși din București Preasfințitul Claudiu, episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, a ținut meditația pentru începutul Postului Mare la sfârșitul liturghiei duminicale; liturghie celebrată împreună cu PS Mihai, părintele Ioan Dăneț, parohul catedralei, și părintele Andrei Mărcuș. [...]