Sesiunea omagială „Anul Cardinal Iuliu Hossu” organizată în 29 ianuarie 2025 în Aula Academiei a fost plasată sub semnul vremurilor frământate prin care trec România și Europa.
„În aceste zile de pasiuni, presiuni și dezbateri pro- și anti-europene”, a spus Ana Blandiana, „să nu uităm că Biserica Unită cu Roma a fost prima instituție românească integrată european.” Evocând strălucirea simbolului cardinalului care a spus nu ruperii Bisericii de Roma și României de Europa, Ana Blandiana a a arătat că „început în aceste zile tulburi, anul omagial Iuliu Hossu este un prilej de meditație asupra noastră, asupra capacității noastre de a ne înțelege pe noi înșine, de a ne aduce aminte de unde venim și a ne întreba încotro vrem să mergem. Pentru că de la scrisoarea lui Ștefan cel Mare către Dogele Veneției, până la martiriul pentru nedespărțirea de Roma, istoria noastă este un rezumat al efortului mereu dureros de a rămâne pe harta Europei care se îndoaie mereu pe aceleași linii care amenință să se rupă.”
Și Ciprian Vasile Olinici, secretar de stat pentru Culte, a făcut o trimitere la vremurile pe care le trăim, subliniind că „în aceste zile marcate de un puternic val de antisemitism care riscă să deturneze pacea etnică și confesională care a ctitorit cultura României moderne, cred ca este necesar să consacrăm și să promovăm și eforturile cardinalului Hossu de salvare si protejare a populației evreiești din Transilvania ocupată. (…) Îl citez pe atât de realistul și atât de contemporanul rabin Jonathan Sacks care constata că și astăzi sunt persoane care cred că dacă nu le împărtășim credința, nu le împărtășim nici umanitatea. În fața lor așezăm exempul luminos și tăcut al Cardinalului Hossu, un nefericit al vremurilor de atunci, dar un fericit istoriei și al umanității.”
Silviu Vexler, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, care, alături de deputatul Ovidiu Victor Ganț, a avut inițiativa declarării lui 2025 drept „Anul Cardinal Iuliu Hossu”, a exprimat gratitudinea comunității evreiești pentru Iuliu Hossu: „Este o datorie morală de a mulțumi și de a păstra în sufletul nostru memoria unuia dintre puținii oameni care în perioada Holocaustului au întins o mână către evreii care erau persecutați și trimiși la moarte. La fiecare intervenție a sa în favoarea acestor acestor oameni, cardinalul Hossu și-a riscat la propriu, nu doar teoretic, viața. Si nu pot să nu mă întreb totuși câți dintre noi am avea tăria de a face astăzi ceea ce a făcut el, câți dintre noi am avea tăria de a-și pune viața gaj pentru niște oameni pe care nu i-a cunoscut. Cardinalul Hossu și-a riscat viața la propriu pentru a salva evrei atunci când a putut. Și probabil că nu vom ști niciodată impactul și dimensiunea gestului său.”
Nunțiul Apostolic pentru România și Republica Moldova, Mons. Giampiero Gloder, a subliniat coerența morală și fermitatea lui Iuliu Hossu, amintind cele două vizite pe care Monseniorul Giovanni Cheli, emisar al Papei Paul VI, le-a făcut la mănăstirea Căldărușani, unde era întemnițat episcopul unit. „Recunoștința episcopului Hossu pentru darurile trimise de papă și pentru faptul de a i se fi comunicat că Sfântul Scaun nu va abandona niciodată Biserica Greco-Catolică din România se transformă într-o reacție vehementă atunci când i se oferă o ipoteză de compromis – o singură ierarhie cu o prezență latină și greco-catolică”. Biserica mea trebuie repusă în drepturi a fost răspunsul ferm al lui Iuliu Hossu, a amintit Mons. Giampiero Gloder. A doua vizită a monseniorului Cheli la chilia de la Căldărușani a fost pentru a-i comunica lui Iuliu Hossu dorința Papei Paul VI de a-l ridica la rangul de Cardinal. Condiția pusă de autoritățile comuniste „ca episcopul să părăsească țara și să se stabilească la Roma regăsește încă o dată coerența morală a episcopului român”, a arătat Nunțiul Apostolic. Iuliu Hossu „își manifestă devotamentul față de Papă, dar adaugă: aș dori să fie convins că nu este bine pentru mine să fiu Cardinal. Mă rog continuu pentru el, dar îl rog să mă lase să-mi continui lucrarea pentru Biserica mea. Într-o zi se va ști ca Papa m-a ținut la piept [cardinal in pectore, în taină] și aceasta va fi spre slava Bisericii Unite. A cerut să fie prezentate din partea sa fidelitatea, ascultarea și iubirea față de Sfântul Părinte. Când Papa Paul VI, care l-a creat cardinal in pectore, a auzit înregistrarea cuvintelor episcopului Hossu, înregistrare adusă de cardinalul secretar de stat Augustino Casaroli, a început să plângă de emoție și a spus: Este o figura gigantică!”, a arătat Mons. Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic.
Pentru președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, „chiar dacă din toată viața lui Iuliu Hossu ar rămâne doar Rezoluția de unire a Transilvaniei cu România pe care a înregistrat-o la Căldărușani, în secret, cu puțin înainte de moarte, și chiar dacă ar rămâne doar convingerea că credința noastră este viața noastră și tot am avea cel mai înalt exemplu de patriotism și de demnitate umană ale unei personalități de excepție, cu statură românească și europeană și cu un mesaj valabil pentru noi toți peste secole.”
PS Mihai, episcop greco-catolic de București, a arătat că „exemplul lui Iuliu Hossu ne încurajează să nu ne lăsăm dezgustați de referințele culturii, abandonând tezaurul acestor valori în mâna celor care profită de buna credință a oamenilor. Nu ne putem găsi mântuirea, folosindu-ne de numele lui Dumnezeu și exaltând supunerea în fața fărădelegii sub pretextul afilierii creștine, al naționalismului care rămâne pururi disprețuitor și extremist. (…) Maniera de a celebra istoria nu poate să aibă nimic în comun cu patriotismul de bravadă sau cu atitudinile revanșarde. Descoperim în figura lui Iuliu Hossu un portret interior autentic, dăinuind peste timp, fără inspirații meschine și fără mizeria demagogiilor impenitente și preacuvioase care, în orice epocă, nu pot înțelege de ce Isus a venit pentru toată lumea, nu doar pentru noi.”
