„După un an de pauză, ne-am regăsit cu toții la fel de dornici de aventură și întotdeauna gata!”, spune Andreea Lazăr, șefa Bufnițelor. „Tabară ne-a ajutat să regăsim bucuria de a aprinde un foc, de a construi o masa şi de a cânta împreună.”
Mai bine de un an de pandemie a îngreunat considerabil activitățile, dar a fost „răzbunat” la începutul lui august de cercetașele din patrulele Ratonii și Bufnițele ale grupului „Fericitul Vasile Aftenie” din București.
„Deși a fost atipică, această tabără mi-a depașit așteptările”, spune și Mara Turcu, șefa Ratonilor. „Mă bucur că am reușit să interacționăm unele cu altele mult mai mult decât în alți ani și că am rămas motivate de-a lungul săptămânii, în ciuda primei zile, în care eram cam demoralizate din cauza lipsei de personal. Cel mai important lucru, această tabără a fost un pas spre reaprinderea spiritului cercetășesc, o readucere aminte și, sincer, fără ea probabil interesul meu pentru cercetășie ar fi scăzut”, mai arată Mara Turcu.
Tabăra cercetașelor s-a desfășurat anul acesta pe Valea Comorilor din Comăna de Sus, care, ca și alte locuri din Țara Făgărașului, a devenit o a doua casă pentru grupul din București al Cercetașilor Creștini din Federația Scoutismului European. Ca și în urmă cu trei ani, sprijinul Primăriei Comăna – domnul primar Viorel Grusea și domnul viceprimar Flaviu Mihai Roșală – a fost esențial pentru realizarea acestei tabere.
Rupea, Viscri, Meshendorf, serviciul pentru comunitate (participare la marcarea traseului către Peștera Comăna), concursul culinar, olimpiada sau Marele Joc au fost câteva dintre reperele acestei tabere condusă de șefa de trupă Maria Moșneag. Aventurile și cugetările Micului Prinț („Nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi”) și mirările lui văzând mizele mici ale oamenilor (care se cred) mari („Oamenii mari sunt categoric foarte ciudați”, a zis Micul Prinț la întâlnirea cu Aviatorul) au ritmat activitățile din fiecare zi din tabăra cercetașelor.
Preoții Andrei Mărcuș și Octavian Berețean (dânsului, doamnei preotese Mihaela și lui Mihai le mulțumim de fiecare dată pentru susținere și generozitate) au dat hrana Sfintei Liturghii, iar teologul Mihai Șona a ținut, ca și în anii trecuți, Poteca Albă.
Mulțumiri domnului Vasile Turcu care ne-a pus încă o dată la dispoziție minunata sa mașină de teren.
