Faptul de a se crede superiori celorlalți i-a condus pe mai marii Legii la pierderea harului de a-l recunoaște pe Mesia. Prezumția de a fi în posesia Adevărului i-a făcut să creadă că vanitatea ar putea fi o virtute, astfel că refuzul lor de a se deschide lui Isus a deschis ușa mântuirii tuturor neamurilor. Uneori cădem și noi în ispita de a ne crede mai buni decât ceilalți. Dacă prin har nu suntem ca cei răi, deși avem același aluat al slăbiciunii, trebuie să știm că, asemănându-ne lui Isus, ne abținem de la judecată și nu răspundem răului cu rău. Trăind și oferind iertarea, compasiunea, viața omului credincios ține, într-adevăr, de cuvânt și merge pe încrederea în Dumnezeu. [...]

Episcopia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” de București Ce ne-a învățat Negoiu

Ce ne-a învățat Negoiu
19 Septembrie
2018

Ce ne-a învățat Negoiu

Anul trecut am încercat să urcăm pe vârf. Pe Negoiu. De fapt povestea e mai veche. După o tabără reușită, în 2016, câțiva dintre șefi am urcat pe „acoperișul României”, pe Viștea Mare – Moldoveanu (2.544 m). Atunci am fluturat steagul asociației pe Moldoveanu.

Negoiu era însă altceva. Mai provocator. Ascensiunea pe Moldoveanu presupune anduranță, urcușul pe Negoiu este însă mai dificil, mai tehnic. Trapezul Viștea Mare – Moldoveanu se înfățișează dinspre Țara Făgărașului masiv și impunător, Negoiu însă se profilează semeț, îndrăzneț, „obraznic” chiar. De altfel, cu un secol în urmă, înainte să se facă măsurători exacte, se credea că Negoiu este cel mai înalt vârf din Munții Făgăraș.

Anul trecut, în 2017, a trebuit să facem cale întoarsă din drumul spre Negoiu deși calculasem totul în amănunt. Bătea un vânt extrem de puternic și am fi riscat. A trebuit deci să ne limităm la a privi la Negoiu despărțiți de acesta de Custura Sărății și la a flutura steagul asociației pe vârful Șerbota. Am revenit în acea zi la cabana Bârcaciu unde ne așteptau corturile noastre chircite de vânt. Trebuie să știi când să renunți.

În 2018, exact la un an de la calea întoarsă de pe Negoiu, 13 drumeți, călăuze, dar și cercetași și cercetașe care vor părăsi în curând trupele pentru a forma un Clan și un Foc au reușit să urce pe Negoiu pe un traseul mai accesibil (prin Șaua Cleopatrei). Pe vârf am descoperit că uitasem acasă, împachetat frumos, steagul asociației. Parcă prea ne semețisem.

La coborâre, după o noapte friguroasă la Lacul Călțun (în refugiul vechi și la cort), ne-am întâlnit la un foc de seară la Vama Cucului cu familia părintelui Bogdan Recean, prietenul nostru din Țara Făgărașului, care ne-a susținut și cu un cuvânt de învățătură.

Duminică, după 14 kilometri de marș în care am lăsat în urmă Făgărașii cuprinși de nori, eram la fosta abație cisterciană de la Cârța – un impresionant monument de arhitectură și credință care dăinuie din Evul Mediu. Și apoi în tren, spre Oradea, Beiuș, Focșani sau București.

O ieșire de patru zile în care am meditat deviza sub care se va desfășura, la Roma, Euromoot în 2019 – „Gătiți calea Domnului”. Sunt cuvintele de mângâiere și îndemn din Isaia, de la sfârșitul exilului babilonian, e vocea profetică pe care o regăsim în Noul Testament la Ioan Botezătorul, cel care vestește împlinirea vremurilor, chemând ca, prin pocăință, să se facă drepte cărările Domnului, în așteptarea lui Isus.

Gelu Trandafir

Făgăraș, Negoiu - 2018 - pregătim Clanul și Focul