Începând cu 29 septembrie 2024, părintele Cristian Ioanette, preot „donum fidei” la București, aparținând eparhiei de Cluj-Gherla, a fost numit prin decret episcopal Administrator al parohiei „Maica Domnului” (Acvila), cu toate drepturile și responsabilitățile prevăzute de Dreptul Bisericilor orientale și de legislația eparhială. [...]

Canonizarea unui martir în Biserica Catolică. Cauza Preasfinţitului Vasile Aftenie

Canonizarea unui martir în Biserica Catolică. Cauza Preasfinţitului Vasile Aftenie
12 Iunie
2014

Canonizarea unui martir în Biserica Catolică. Cauza Preasfinţitului Vasile Aftenie

Joi, 12 iunie 2014 în cadrul Şcolii doctorale de teologie din cadrul Facultăţii de teologie romano-catolică a Universităţii din Bucureşti Alexis Dimcev a susținut public lucrarea cu titlul Canonizarea unui martir în Biserica Catolică. Cauza lui Vasile Aftenie, episcop martir, Serv al lui Dumnezeu, avându-l drept coordonator pe prof. univ. dr. pr. Isidor Mărtincă.

Teza apare la 115 ani de la nașterea episcopului Vasile Aftenie (14 iulie 1899 – 10 mai 1950), reprezentând prima lucrare doctorală dedicată figurii acestuia, încadrându-se tematic atât în sfera dreptului canonic, cât și în cea a istoriei ecleziastice.

Lucrarea constituie și primul studiu amplu în spațiul teologic românesc asupra normelor și procedurilor adoptate de Biserica Catolică în procesul canonizării unui martir, urmărind evoluția conceptului de sfințenie canonizabilă din primele secole creștine până la cele mai noi decrete și instrucțiuni.

Studiul de caz, axat pe figura episcopului Vasile Aftenie, primul dintre cei șapte episcopi greco-catolici morți pentru credință în regimul comunist, cuprinde materiale inedite, culese din diferite fonduri arhivistice documentare. Dincolo de a fi doar o biografie bogat documentată a primului episcop greco-catolic misionar în București și Vechiul Regat, cercetarea pornește de la premisa lecturării vieții episcopului Aftenie din perspectiva procedurii de canonizare aplicată în prezent de Congregația pentru Cauzele Sfinților, luând ca model structura folosită în redactarea Positio super martyrium.

Capitolul dedicat figurii episcopului Vasile Aftenie nu constituie o anticipare a verdictului oficial al Bisericii asupra sfințeniei acestuia, ci prezintă în mod obiectiv episoadele semnificative din viața ierarhului-vicar, bucureștean prin adopție, cu mențiunea că mărturia sacrificiului suprem pentru credință se pregătește timp de o viață întreagă. Însuși episcopul Aftenie scria în iulie 1934: „M-am căsătorit sufletește cu Biserica și pentru ea am să muncesc, cum pot, până la sfârșitul vieții”, hotărâre confirmată paisprezece ani mai târziu, în iulie 1948, în pragul persecuției, când afirma cu seninătate: „Am încredere deplină în Cel de Sus și sunt gata să suport și să înfrunt orice.”

Finalul susținerii a dat posibilitatea auditoriului să aducă mărturii și evocări, dovedind cât de vie este faima de sfințenie a episcopului Vasile Aftenie în rândul comunității greco-catolice din București.

Prin această cercetare se dovedește încă o dată necesitatea recuperării memoriei Bisericii păstorite de episcopul Vasile Aftenie în București și Vechiul Regat, a cărei continuitate în acest teritoriu a fost confirmată prin înființarea Eparhiei greco-catolice Sfântul Vasile cel Mare de București și alegerea primului său episcop eparhial, Preasfințitul Mihai Frățilă.

Teza de doctorat a lui Alexis Dimcev a fost validată cu calificativul foarte bine. Autorul a mulțumit la final Preasfinției sale Mihai Frățilă și domnului cercetător Emanuel Cosmovici pentru sprijinul acordat în realizarea cercetării.